Fap 1,15-17.20ac-26
1In 4,11-16;
In 17,11b-19
Citisem zilele acestea, într-o carte, despre un soldat italian care a reușit să scape de prizonierat în Germania. Soldatul se afla printre ruinele Berlinului distrus pe jumătate. Era într-o stare extremă de depresie: flămând de aproape cinci zile, la limita puterilor, încercase să se predea ca prizonier englezilor, americanilor, și chiar rușilor, dar în zadar; se simțea atât de pierdut încât ar fi fost fericit dacă ar fi fost mitraliat, omorât.
Nu avea nici un pic de credință, așa că dacă i-ar fi picat în mână o armă, nu ar fi ezitat să își pună capăt zilelor în disperarea lui. Era în această stare când privirea lui s-a fixat din întâmplare pe un copac din apropiere, acoperit de mugurii primăverii. A fost ca o descoperire. Ceva mai rezista încă, viața continua. S-a aruncat în genunchi, el, care nu avea nici o fărâmă de credință, și i-a mulțumit lui Dumnezeu. Încă nu era spus ultimul cuvânt. S-a ridicat și a început din nou să meargă spre casă.
Unde a-ți mai avut ocazia de a auzi ceva asemănător, o situația cât de cât asemănătoare cu cea a soldatului Italian, o situație în care cineva, să găsească forța necesară de a se ridica și de a se duce la Tatăl său cel ceresc, după toate câte i-au făcut oameni, după toate câte i-au făcut soldați, după toate câte i-am făcut noi prin faptul că l-am răstignit pe cruce prin păcatele noastre? La Isus Cristos, mai ales în textul evangheliei de astăzi.
Că tot veni vorba de evanghelia de astăzi, îmi poate spune cineva despre ce a fost vorba? Ce a făcut Isus în textul evangheliei de astăzi? Isus se ruga, Isus a început să se roage.
Un lucru e clar că Cina cea de Taină a durat mai multe ceasuri, ore în care Isus a vorbit despre multe și felurite lucrări. Sfântul Ioan Evanghelistul, din a cărui evanghelie s-a citit adiniaori, care în timpul Cinei se afla cel mai aproape de dânsul, de Isus a transcris tot ceea ce a putut reținut.
Isus și-a exprimat preocuparea pentru apostoli într-o rugăciune către Tatăl său ceresc. S-a rugat mai ales, ca să-i apere de răul care se află în lume și pentru menținerea unității și a dragostei între dânșii.
Acum, care îmi poate spune care este punctul comun, a toate câte am spus eu până acum. Adică ceva ce a făcut atât soldatul italian din povestioara cu care am început cât și Isus? Amândoi se rugau. Soldatul, deși nu avea credință deloc, nu avea nimic cu biserica și cu Dumnezeu, el tot s-a aruncat la pământ și i-a mulțumit lui Dumnezeu pentru acea fărâmă de speranță pe care i-a dat-o, prin acei muguri al copacului. Că în tot acel peisaj dezolant, sumbru, negru, viața încă nu s-a încheiat, că tot Dumnezeu e cel care a ieși victorios.
Voi vă rugați? Cu siguranță că da. Însă când vă rugați? Dimineața la trezire, seara la culcare, când veniți la biserică. Dar când pățiți ceva rău vă rugați? Dar când primiți un har, un cadou, sau mai bine zis când Dumnezeu vă răspunde la rugăciune, și vă îndeplinește dorința, cererea, ce faceți după acea?
Asemenea soldatului și a lui Isus, noi trebuie mereu să ne rugăm, în fiecare moment din zi, ori de câte ori avem ocazia. Însă mai important este ca să nu ne rezumăm doar la a cere lucruri de la Dumnezeu, iar după ce ne acordă ceea ce îi cerem să îl dăm deoparte, să uităm de el până data următoare când vom avea nevoie de el. Ci din contră, să îi și mulțumim pentru toate darurile pe care ni le-a oferit.
Din pățania soldatului italian din povestioara cu care am început am aflat că trebuie să îi mulțumim lui Dumnezeu ori de câte ori ne ajută și ne ascultă. Dar din rugăciunea lui Isus din evanghelia de astăzi ce anume avem de învățat? Ce a-ți observat la rugăciunea lui Isus?
În primul rând, că Isus nu se ruga mecanic. El nu folosea rugăciunile standard, din cărți pe care le rostea fără să le gândească, sau fiindcă biserica ne cere să ne rugăm și astfel ne îndeplinim și această obligație. Isus se ruga din inimă, Isus spunea tot ceea ce avea în inimă. Isus vorbea cu Tatăl său cel ceresc.
În al doilea rând, Isus nu se ruga pentru dânsul, ci după cum am putut auzi și la versetul 15 din textul evangheliei de astăzi, Isus spusese că Nu te rog ca să-i iei din lume, ci ca să-i păzești de cel rău. De aceea ori de câte ori ne rugăm, va trebui să o facem și pentru toți cei dragi ai noștri, ca bunul Dumnezeu să îi apere, să îi ferească de rău după cum a făcut-o și Isus în cadrul Cinei de Taină însă important este să ne rugăm din inimă, cu cuvintele noastre, spunându-i lui Dumnezeu tot ceea ce ne doare, tot ceea ce pățim, tot ceea ce se întâmplă cu noi, și să nu apelăm la el numai în momentele în care ne lovește un necaz sau avem vreo problemă și nu în ultimul rând, să nu uităm să îi mulțumim după aceea. Amin.
