Fap 1,15-17.20ac-26
1In 4,11-16;
In 17,11b-19
Cuvântul Tatălui este adevăr
Pentru început aș dori să împărtășesc cu voi câteva din niște rugăciuni ale unor copii mici, cu vârste cuprinse între 6 și 9 ani, rugăciuni care cred că ne vor ajuta și pe noi să ne rugăm ca și copii ai lui Dumnezeu. Asemenea lor și noi trebuie să specificăm clar ceea ce dorim. Iată unele dintre aceste rugăciuni. Dragă Dumnezeule, 1. Te rog trimite un nou copil mamei mele, căci noul bebeluș pe care l-ai trimis săptămâna trecută plânge prea mult. 2. Cât de mulți îngeri sunt în ceruri? Aș dor să fiu primul copil din clasa mea care știe răspunsul. 3. Aceasta este rugăciunea mea. Îi poți da te rog, fratelui meu mai mult creier, căci până acum nu pare să aibă? 4. Ajută-mă te rog la școală. Am nevoie de ajutor la română, matematică, geografie, istorie, și biologie. 5. Ai pe cineva care să te ajute în ceruri? Căci mi-aș dori să fiu unul dintre ajutoarele tale în ceruri când voi fi în vacanța de vară. 6. Mâine este ziua mea. Poți pune, te rog, un curcubeu pe cer? 7. Am nevoie de o mărire a alocației. Poți pune, te rog, unul dintre îngeri tăi, să îi spună asta tatălui meu. Mulțumesc.
Toate aceste rugăciuni, ale acestor copii, sunt exemple de cereri și de rugăciuni de mijlocire. În textul evangheliei de astăzi, din cea de-a șaptea Duminică din Timpul Pascal, am putut auzi cum Isus a meditat sau mai bine zis a făcut o rugăciune de mijlocire, Tatălui său din ceruri, pentru cei doisprezece apostoli care erau cu el, pentru toți cei apropiați inimii sale și pentru toți viitori săi discipoli.
În rugăciunea lui Isus de mijlocire, din textul evangheliei de astăzi, găsim patru elemente principale, sau mai bine zis patru cereri, patru părți. Prima parte, cerere, este aceea de protecție a discipolilor săi în această lume ostilă (v11b). Isus mereu rămâne cu proprii săi discipoli, cu toți cei care sunt ai săi, pentru totdeauna, mai ales în călătoria lor spre împărăția cerurilor, mai ales când aceștia întâmpină greutăți și dificultăți în călătoria lor spre împărăția cerurilor, dar mai ales când aceștia suferă de diferite boli. Isus este alături de aceste persoane, mai ales în aceste momente de suferință, de grea încercare. Deși uneori pare că Isus i-a abandonat, că i-a lăsat pradă bolii, suferinței, să nu uităm să le amintim cuvintele lui Isus din textul evangheliei de astăzi că Isus s-a rugat pentru noi toți, atât pentru noi dar mai ales pentru ei, și că nu i-a abandonat.
Legat de aceasta vă voi împărtăși o povestioară despre un bărbat care și-a pierdut soția, lăsându-l cu sarcina de a fi atât mamă cât și tată fiului lor în vârstă de șase ani. După ceremonia de înmormântare, tatăl și fiul s-au întors acasă, amândoi simțindu-se atât de singuri și plângând pentru pierderea lor. În acea noapte, în timp ce se pregăteau de culcare, băiețelul l-a întrebat, Tată, pot dormi și eu în camera ta în această noapte? Însă nici unul dintre ei nu părea că avea să doarmă. Amândoi s-au tot foit în pat, până târziu în noapte. Într-un final, băiețelul l-a întrebat, Tată, te uiți la mine? Căci dacă te uiți, cred că am să reușesc să adorm. Iar tatăl, i-a răspuns, Da fiule, mă uit la tine.
Băiețelul a început într-un final să se odihnească, să doarmă. După ce a adormit, tatăl s-a ridicat din pat și s-a îndreptat spre fereastră, după care a dat perdeaua la o parte. S-a uitat în sus spre cerul înstelat și a spus, Tată, te uiți la mine? Fiindcă dacă te uiți, cred că mă voi putea odihni și eu în pace.
A doua parte, cerere, este lumea. Isus care a devenit om pentru a ne putea mântui, iubește lumea atât de mult încât a venit pentru a o salva, pentru a mântui lumea de păcate. Însă în textul evangheliei de astăzi, lumea pare să fie asemănată mai mult diavolului care este opus misiunii lui Isus. Asemenea discipoli săi, și noi va trebui să răspundem insultei cu laudă și preamărire, atacurilor cu bunătate, și urii cu iubire. Toate acestea ne vor însemna ca discipoli adevărați și de neconfundat ai lui Isus Cristos care a fost capabil să genereze, să crească în noi o fidelitate reală.
Al treilea element este bucuria. Chiar dacă suntem în suferință, în durere din cauza vrunui ghinion sau necaz, în acel moment nu trebuie să uităm faptul că bucuria lui Isus este veșnică. Avem nevoie de acest mesaj plin de bucurie al lui Isus pentru a putea continua să mergem, să parcurgem această călătorie a vieții.
Al patrulea element este adevărul, care este și cel mai important aspect al vieții. Isus ne consacră sau ne face sfinți față de adevăr. Un preot a spus odată că noi avem un rol de jucat în construirea Bisericii. Că noi trebuie să ne rugăm pentru unitatea Bisericii și pentru sfințenia tuturor membrilor ei.
Să nu uităm să ne rugăm pentru episcopii și preoții noștri astfel încât ei să fie ghidați, îndrumați, de lumina lui Dumnezeu în a învăța și în a acționa după voința lui Cristos, după cum dorește Cristos. Iar astăzi în special să nu uităm să ne rugăm pentru toate persoanele bolnave, care au atât de mare nevoie de rugăciunea noastră. Însă, și noi trebuie să dăm un exemplu clar, de caritate creștină. Cristos a atras multe suflete la el fiindcă el este „irezistibil” în modul său cu sufletele, respingându-i doar pe cei mai închiși la minte și la inimă, la suflet. Cristos așteaptă de la noi, așteaptă ca noi să devenim, să fim ambasadori ai adevărului, ai carității și a griji față de suflete. Amin
