In 17,1-11a
Care este metoda noastră obișnuită de rugăciune? E rugăciunea spusă în mod spontan sau avem același model, tipar când ne rugăm? Oricare ar fi, important este să ne punem și inima în acele rugăciuni adresate înaintea lui Dumnezeu. Fiindcă, o rugăciune care se leagă de inima lui Dumnezeu este o rugăciune care provine din inima noastră.
În textul evangheliei de astăzi, îl vom auzi pe Isus rugându-se Tatălui său ceresc. Este o rugăciune personală pentru el însuși însă, în același timp este și o rugăciune pentru discipoli săi și pentru toți cei dragi ai săi.
Dacă Isus s-a rugat lui Dumnezeu, asta înseamnă că și noi va trebui să ne rugăm lor, atât lui Dumnezeu Tatăl cât și lui Isus Cristos. Să le adresăm propriile noastre rugăciuni, cereri, precum aceea de a ne da forța necesară de a face față tuturor încercărilor noastre zilnice sau de a ușura poverile pe care le duce, sau de a ne ajuta să nu ținem nici un fel de ură în noi și tot așa.
Când ne rugăm, îi permitem lui Dumnezeu să ne vindece fiindcă prin rugăciunile noastre, îi permitem lui Dumnezeu să locuiască în noi. De fiecare dată când ne vom ruga din inimă veți observa că, chiar dacă nu rostim nici un cuvânt, tot vom fi capabili să creăm o legătură intimă cu Dumnezeu. Vom simți lumina, ne vom simți mai bine și mai revigorați. De ce? Fiindcă acesta este efectul miraculos al rugăciunii noastre înaintea lui Dumnezeu.
