Fap 2,1-11;
Gal 5,16-25;
In 15,26-27;16,12-15
Marele papă Leon al XIII-lea a scris la un moment dat cu amărăciune, Mulți creștini cunosc atât de puține lucruri despre Duhul Sfânt. Ei îi menționează numele în numeroase acte de pietate, însă credința lor nu mai este atât de vie. Ei nu vorbesc despre darurile lui, ei nu îl cunosc, cu excepție puținelor rânduri care le-au învățat la catehism. (Enciclica, Divinum Ilud Munus).
Astăzi este Duminica Rusaliilor care mai este și numită și Sărbătoarea Duhului Sfânt. De fapt semnificația cuvântului rusalii este acela de cinzeci și era una dintre cele trei cele mai importante sărbători anuale din calendarul iudaic. Pentru poporul creștin, înălțarea lui Isus a avut loc în cea de-a 40-a zi, zi în care avea loc cea de-a 40 zi aniversară a morții unei persoane. Această sărbătoare a rusaliilor a avut loc la șapte săptămâni după sărbătoarea paștelui. Pentru creștini, mai ales pentru catolici, această sărbătoare are loc după învierea lui Isus. Această sărbătoare, pentru evrei era la origine o sărbătoare de mulțumire pentru recoltă, primele roade ale recoltei erau oferite lui Dumnezeu în acea zi. Mai târziu, s-a început să se comemoreze și primirea legii lui Moise pe Muntele Sinai, tot în această zi.
Duminica Rusaliilor, este întotdeauna asociată cu coborârea și primirea, ca dar, a Duhului Sfânt, asupra discipolilor lui Isus și a preasfintei Fecioare Maria. Însă rusaliile este și momentul în care Dumnezeu se manifestă pe sine însuși într-o manieră, într-un mod ascuns, tăcut și simplu.
Această sărbătoare a rusaliilor mai este numită și nașterea Bisericii. Iar asta fiindcă, cu toate că apostoli l-au primit pe Duhul Sfânt în momentul în care Cristos înviat le-a apărut pentru prima dată, în această zi a rusaliilor Coborârea Duhului Sfânt asupra lor a devenit o manifestare publică prin care mulțimea a fost extrem de surprinsă, inclusiv evrei locali cât mai ales evrei străini care se adunaseră în Ierusalim cu acea mare ocazie. Unul din semnele specifice catolicilor este chiar acesta, că oameni diferiți care vorbeau în diferite limbi au fost capabili să înțeleagă predica apostolilor cu toate că fiecare vorbea în propria sa limbă.
În continuare, însă aș dori să vorbim despre cea de-a treia persoană a preasfintei treimi, despre Duhul Sfânt.
Duhul Sfânt este numele celei de-a treia persoane a Preasfintei Treimi. El este Dumnezeu adevărat ca și Tatăl și Fiul. El este o persoană, diferită de Tatăl și diferită și de Fiul. Acest nume este folosit cel mai des în cartea Faptelor Apostolilor și în Scrisori. Când Isus a proclamat și a promis venirea Duhului Sfânt, Isus îl numea Paraclet care în mod literar înseamnă cel care este numit pe o parte sau în latină advocatus care adesea este tradus ca mângâietor. El este Mângâietorul din moment ce este un martor al apărării în numele lui Cristos și în asistarea mărturiei discipolilor pentru Domnul. Isus îl mai numește și Duhul adevărului. Sfântul apostol Paul îl numește Duhul promisiunii, Duhul adopției, Duhul lui Cristos, Duhul Domnului, Duhul lui Dumnezeu. Sfântul apostol Petru îl mai numește și Duhul gloriei. (CBC 691-693)
Sacramentul conformațiunii sau al mirului este în mod particular sacramentul Duhului Sfânt. Însă acest sacrament este atât de puțin cunoscut și apreciat. Prin virtutea acestui sacrament, am fost unși și întăriți în a da mărturie despre Cristos din ce în ce mai mult. Prin acest sacrament primim ceea ce cunoaștem deja din catehism, adică darurile Duhului Sfânt, Înțelepciunea, Înțelegerea, Sfatul, Tăria, Ştiinţa, Evlavia, Frica De Dumnezeu. Iar dacă folosim aceste daruri vom primi recompensele care sunt numite roadele Duhului Sfânt adică iubirea, veselia, pacea, stăruința, îndelunga-răbdare, bunătatea, blândeţea, facerea de bine, fidelitatea, modestia, înfrânarea, curăţia.
Există atât de multe simboluri folosite pentru al reprezenta pe Duhul Sfânt. Precum, apa care simbolizează acțiunea Duhului Sfânt de la Botez și semnul unei noi nașteri, focul care simbolizează energia transformatoare a acțiunii Duhului Sfânt, mâna dar mai ales mâinile întinse sunt un exemplu viu al revărsării Duhului Sfânt, degetul îl simbolizează pe Duhul Sfânt și ne reamintește de unitatea și de munca în echipă, porumbelul este folosit în Biblie și îl reprezintă pe Duhul Sfânt, și nu în ultimul rând vântul. Termenul de Duh este o traducere a cuvântului iudaic ruah care înseamnă suflare, aer, vânt și multe altele.
Și în ultimul rând, Duhul Sfânt trimis de Isus ne-a oferit multe povești de numeroase convertiri. Iar exemple cu siguranță cunoaștem cu toți. Însă una dintre cele mai bune și adevărate convertiri ar putea fi cea a fiecăruia dintre noi. Fără îndoială că în spatele tuturor acestora se află Duhul Sfânt care a ghidat, a avut grijă și a lucrat fără încetare ca o forță invizibilă, misterioasă. Întrebarea este îl putem noi recunoaște? Amin
