Mc 9,30-37
Trecuseră mai bine de doi ani de zile de când apostoli îl urmau pe Isus și totuși, în textul evangheliei pe care îl vom auzi astăzi, vom vedea că apostoli încă erau concentrați pe propria persoană. Concurau unul cu altul pentru a vedea care este cel mai important și cel mai mare dintre ei. Ei doreau să fie numărul unu. Aceasta era problema lor fundamentală, însă nu doar a lor, ci și a noastră din cauza rivalității, competiției și geloziei care există între noi.
A fi servitor înseamnă a fi asemenea copiilor la inimă. A fi servitor înseamnă ai sluji pe toți cei care se află în jurul nostru sau cu care trăim. Ca și creștini, va trebui să slujim și nu să fim slujiți. Fiindcă a sluji este una dintre cele mai bune căi, mijloace de a da mărturie despre iubirea noastră față de cei din jurul nostru pentru Dumnezeu. Iar în această privință, Isus este cel mai bun model al nostru. Iar asta datorită faptului că Isus nu a venit pentru a fi slujit ci ca să slujească. Sfântul apostol Paul a spus că Isus s-a umilit pe sine și a luat forma slujitorului. Dacă dorim să ne umplem de viața și puterea lui Dumnezeu, atunci va trebui să ne golim de tot ceea ce ne stă în cale, adică de mândrie, de gloria personală, de vanitate și de multe altele asemenea. Dumnezeu dorește vase goale pentru ca el să le poată umple cu propria sa glorie, iubire și putere.
