2Rg 4,42-44
Ef 4,1-6
In 6,1-15
Am citit într-o carte despre un proiect de strângere de fonduri numit, Sala de Dans cu piscină. Acesta era titlul acestei strângere de fonduri la care a și venit elita societății în grup, izbindu-se și îmbulzindu-se, îmbrăcați care mai de care mai strălucitor și elegant. Acestor oameni nu le păsa de biletele de la această strângere de fonduri care erau destul de ridicate, plus numeroasele ore în care au practicat dansul sau hainele noi nouțe și la modă fiindcă făceau totul de dragul carității.
Conform autorului acelei cărți, o femeie care era pe punctul de a pleca acasă după o noapte minunată de dans, stătea în fața ușii în așteptarea mașinii sale. Un grup de cerșetori au apărut dintr-o dată lângă ea și i-au cerut ajutorul. Ea i-a ignorat până când un cerșetor a început să tragă de rochia ei. În acel moment această femeia s-a enervat și i-a dat deoparte, spunând Plecați de aici, că îmi veți ruina rochia aceasta scumpă. Habar nu aveți cât de mult am cheltuit cu această strângere de fonduri, doar pentru a vă ajuta pe voi.
Ei bine, această femeie reprezintă, din păcate, tragica noastră atitudine când vine vorba de dăruire, adică atitudinea noastră de selecție, a lipsei de spontaneitate și a gândirii selective. Cineva a rostit niște cuvinte care mie personal îmi plac foarte mult, practică bunătatea la întâmplare și actele frumoase fără sens, fiindcă descriu foarte bine care sunt caracteristicile adevăratei atitudini de împărtășire, dăruire. De multe ori preferăm să ne abținem sau să păstrăm lucruri pentru noi înșine, liniștindu-ne în același timp că facem acestea pentru ca să avem destul în viitor, din cauza situației noastre economice. Ne ascundem, în funcție de gradul de teamă față de viitor și nu după ceea ce avem nevoie. Ca și rezultat, mâncarea se strică în frigidere, congelatoare, muște, gândaci și alte insecte ne infestează camerele, dulapurile, în timp ce noi cheltuim bani pe lucruri fără de care putem trăi liberi și liniștiți. Lau Zi spunea că nu există o calamitate mai mare decât dorințele de generozitate. Nu există o vină mai mare decât nemulțumirea. Nu există un dezastru mai mare decât lăcomia. De asemenea, aseară când deschisesem Biblia, am dat de un pasaj din cartea Faptelor Apostolilor care spunea că este mai mare fericire în a da decât în a primi.
Textul evangheliei de la această sfântă Liturghie ni-l prezintă pe Isus înfăptuind un miracol, acela de înmulțire a celor cinci pâini și doi peștișori dăruiți de către un mic băiețel care era dornic și dispus să împărtășească cu ceilalți ceea ce avea el. În mod surprinzător Isus este mulțumit cu oferta băiețelului. Isus merge mai departe și le folosește pentru a hrăni cinci mii de bărbați fără a include și femeile și copii.
Ceea ce dorește Isus ca noi să facem, prin acest text evanghelic este faptul că noi va trebui să fim pregătiți și dispuși să împărtășim și să dăruim ceea ce avem cu ceilalți în special cu cei care sunt în nevoie, cu cei cărora le lipsește și cu cei care au probleme financiare, emoționale și spirituale.
Cred că, cu siguranță Dumnezeu a făcut în așa fel încât unii dintre noi să primească în mod intenționat mai multe haruri de la el, decât alți. Adică talent, timp, sau comori, precum bani și avere, pentru a putea testa acești oameni, pentru a vedea cât de mari sunt inimile lor. Cei care primesc aceste haruri de la Dumnezeu au datoria și obligația de a dărui celor care le lipsesc bunurile materiale necesare unui trai decent, celor care sunt în nevoie, și nu doar în nevoie de bunuri materiale ci și de suportul și susținerea lor în problemele lor de natură emoțională, economică spirituală și politică și nu numai.
Dacă nu ne place să facem toate aceste lucruri, va trebui să ne imaginăm că noi suntem în această situație, aceea de a fi afectat, întrebarea e noi în această situație cum am reacționa? Trist e faptul că aceste persoane care dăruiesc tot ce nu au nevoie sunt asemenea chitarelor pe care nimeni nu le ating corzile pentru a nu scoate nici un sunet muzical. Încă sunt foarte multe persoane a căror conștiință este necurată și dureroasă. Nu ne place să împărtășim fiindcă ne este frică că cei care ne dau ceea ce avem nevoie vor fi reduși sau micșorați. Însă putem lua cu noi toate aceste lucruri în momentul în care murim?
Cineva spunea că există șase tipuri de persoane care dăruiesc. Primul sunt cei care sunt dispuși să dăruiască și care nu vor ca ceilalți să îi oprească din a face aceasta. Însă ei dăruiesc nu spre beneficiul celuilalt ci pentru ei înșiși.
A doua categorie sunt cei care dăruiesc care însă nu fac aceasta din inimă, de aceea ei dăruiesc extrem de rar.
A treia categorie de oameni sunt cei care dăruiesc pentru a-și putea spăla păcatele, pentru ca păcatele lor să fie iertate. Ei dăruiesc fiindcă conștiința lor continuă să îi deranjeze.
A patra categorie e formată din cei care dăruiesc pentru a putea fi în centrul atenției. Ei doresc ca imaginile și faptele lor să fie afișate în ziare și reviste. Jurnaliști trebuie să fie în jurul lor mereu pentru ca ei să își poată desfășura munca caritabilă, pentru a putea apărea imediat în ziare, pentru a o prezenta imediat la TV și la radio.
A cincea categorie de oameni sunt cei care cred că sunt datori și că e de datoria lor să dăruiască.
A șasea categorie e formată din cei care dăruiesc fiindcă nu doresc să fie criticați. Ei dăruiesc și ne putem baza pe ei că vor dărui fiindcă sunt bogați.
Și ultima categorie sunt cei care își iubesc aproapele indiferent de statul sau starea lui. Ei trebuie să dăruiască fiindcă îi iubesc și nu pentru a primi vreo răsplată. Când dăruiesc, o fac cu adevărat din inimă. Când dăruiesc sunt cu adevărat fericiți de și cu fapta lor.
În încheiere, vă invit să stăm și să reflectăm asupra acestor șapte categorii de persoane care dăruiesc. Să ne gândim, cărui grup aparținem? După care să reflectăm asupra cuvintelor spuse de un mare muzician catolic pe nume John Michael Talbot Dumnezeu este maestrul muzician, iar noi suntem instrumentele sale. El ne folosește și ne strunește. Cristos este cel care îi conduce pe cei care cântă muzica maestrului. Amin
