Search
Close this search box.

Duminica a 17-a de peste an (B) – 2

2Rg 4,42-44

Ef 4,1-6

In 6,1-15

Un băiețel pe nume Ioan se afla la ora de cateheză, într-o după amiază de Duminică, moment în care mama lui a venit pentru a-l lua acasă. Mamă a spus la un moment dat Ioan, în timp ce se așeza pe bancheta din spate a mașinii, Acea poveste cu Moise și cu toți acei oameni ce traversau Marea roșie e una minunată! Spune-mi-o și mie  i-a răspuns mama.  Ei bine, evrei au ieșit din Egipt, însă faraonul și armata lui a luat-o la fugă după ei. Așa că evrei au fugit pe cât de repede au putut până au ajuns la Mare Roșie. Armata egipteană se apropia tot mai tare. Așa că Moise și-a scos telefonul și a transmis avioanelor armatei israelite să îi bombardeze pe egipteni. În timp ce avea loc aceasta, flota israelită a construit un pod pentru ca oameni să poată trece peste. Femeia un pic șocată l-a întrebat pe băiețel aceasta este povestea pe care v-au spus-o ei, pe care ați învățat-o? Ei bine, nu Imagini pentru Feeding the multitudechiar a recunoscut Ioan,  însă dacă îți spun povestea  care ne-au spus-o ei nu mai fi crezut deloc, mamă. Așa mic cum era, Ioan avea îmbibată mentalitatea seculară din timpul nostru, mentalitate care nu lasă nici un spațiu miracolelor și realităților spirituale. Credința naturală, care este limitată numai la ceea ce se poate observa și verifica, îi oprește pe credincioși de la atingerea acelei credințe supranaturale fără de care nu putem și nu avem cum să experimentăm mâna miraculoasă a lui Dumnezeu.

În textul evangheliei de astăzi, am putut auzi episodul înmulțirii pâinilor, episodul în care au fost hrăniți cinci mii de oameni. În această relatare, evanghelistul Ioan a menționat și doi discipoli, adică pe Filip și Andrei. Acești doi discipoli pot fi văzuți ca reprezentați al acestor două tipuri de credință. Filip reprezintă credința naturală care nu lasă loc miracolelor și Andrei care reprezintă credința supranaturală ce lasă loc pentru miracole și fac ca miracolele să fie posibile.

Însă Isus și discipoli săi întâmpină o problemă. Mulțimea imensă de oameni care îl urmau pe Isus era înfometată și trebuiau hrăniți. Isus se întoarce spre Filip și îl întreabă De unde vom cumpăra pâini ca aceștia să mănânce? De ce oare se întoarce Isus spre Filip și de ce oare îl întreabă de unde poate cumpăra pâine? Isus probabil cunoaște că Filip nu avea cum să își imagineze, să își de-a seama de o altă posibilitate de a hrăni mulțimea decât prin a folosi bani pentru cumpărarea hranei. Iată de ce Ioan a adăugat că Spunea aceasta punându-l la încercare, de fapt el știa ce avea să facă. Răspunsul lui Filip dovedește cât de bun era el în ceea ce privea calculele bunurilor materiale  Nu le-ar ajunge pâine de două sute de dinari ca să i-a fiecare câte puțin. Însă Isus știa deja ceea ce avea să facă. El adresase această întrebare lui Filip doar pentru a stârni gândirea lui materialistă pentru ca mai târziu să i-o poată înlătura.

Apoi, Andrei, unul dintre discipoli care era alături, a cărui credință era mult mai deschisă decât ce-a a lui Filip a spus Este aici un copilaș care are cinci pâini de orz și doi peștișori. Însă ce sunt acestea pentru atâția? Andrei era destul de realistic pentru a putea cunoaște, pentru a fi conștient, că cinci pâini și doi peștișori nu sunt destule pentru o mulțime de 5000 de bărbați, plus femeile și copii. Și totuși, Andrei avea destulă credință pentru a-și da seama că pentru început era destul. Probabil că Andrei a menționat de pești și de pâini lui Isus fiindcă și-a amintit de nunta din Cana, unde Isus a transformat apa în vin. Andrei și-a amintit că Isus nu a făcut vinul din nimic, ci la făcut din ceva anume. De aceea era de datoria discipolilor să aducă ceva pe care Isus, cu marea sa iubire să îl poată transforma, asemenea apei în vin, sau a înmulțirii pâinii ce a hrănit acea mulțime înfometată. Această credință, prin urmare, e cea care ne determină să nu stăm cu mâinile în sân, și să privim spre cer. Ci mai degrabă ne determină să aducem contribuția noastră, cele cinci pâini ale noastre ci cei doi peștișori pe care îi avem, știind că fără ele nu va avea loc miracolul. Astfel, miracolul nu e lucrarea lui Dumnezeu pentru noi, ci e Dumnezeu care lucrează cu noi.

În încheiere să reflectăm asupra cuvintelor lui Henry Ford, care spunea că Indiferent că crezi că poți să faci sau nu, important e să ai dreptate. Tot la fel poate fi spus și în privința miracolelor indiferent că crezi în miracole sau nu. Credincioși, care cred, deschid calea miracolelor în viața lor. Cei care nu cred, blochează și singura șansă de a experimenta miracolul. După cum spunea și Isus Să vi se facă după credința voastră! Amin

Alte opțiuni: 01, 02, 03, 04,

Facebook
Twitter
LinkedIn
WhatsApp
Email

Articole asemanatoare

//
Daca aveți vreo întrebare trimiteți-mi mesaj aici și va voi răspunde imediat!
Cu ce va pot ajuta?