Mt 13,31-35
Lucrurile mari mereu pornesc de la cele mici. Când Dumnezeu dorește ca noi să experimentăm roadele împărăției precum pacea, iubirea și dreptatea el ni le va da sub formă de semințe sau altfel spus sub forma unei plămadă sau drojdie.
De ce oare împărăția lui Dumnezeu funcționează astfel? Aceiași întrebare a fost adresată și de către personajul principal al unui film intitulat O Doamne din ani 70. Actorul care 
jucase rolul principal, al unui vânzător de magazin alimentar, se întâlnește cu Dumnezeu în zona în care se aflau alimentele înghețate. Actorul dorea să știe de ce Dumnezeu a ales să acționeze prin om, Ce ar putea ieși bun din aceasta? De ce nu poți fi pur și simplu, Dumnezeu, să îți folosești puterile pentru a aduce ordinea în această lume haotică, odată pentru totdeauna?
Textul evangheliei pe care îl vom auzi astăzi, ne prezintă un răspuns. Cooperarea omului este absolut necesară. Grăuntele de muștar, cea mai mică dintre semințe, are puterea și dinamismul de a crește într-unul dintre cei mai măreți copaci. Însă are nevoie de pământ din care să își tragă seva necesară. Asemenea drojdiei, împărăția are nevoie de o măsură de făină. Credința în împărăție este pământul și măsura de făină. Ele au puterea fie de a omorî sămânța și de a înăbuși drojdia fie de a o ajuta să își de-a drumul complet. Indiferent de ceea ce se întâmplă Dumnezeu mereu va înmulți făina și va semăna sămânța.
Dumnezeu i-a răspuns acestui personaj principal din film, niciodată nu ai de unde să știi, o sămânță aici, o sămânță dincolo, una din ele tot se va prinde și va crește.
