Is 53,10-11
Evr 4,14-16
Mc 10,35-45
Zilele trecute, stătusem de vorbă cu un preot care mi-a povestit una din experiențele sale proprii, într-una din zilele în care vizita unul dintre bolnavi într-un spital local. În timp ce își făcea vizita obișnuită, a dat de o doamnă, de o femeie care suferea enorm și care era vizitată de foarte multe persoane. În timp ce se pregătea să plece, acea doamnă i-a spus, Părinte, doresc să știi că mă rog pentru dumneavoastră. Că mă rog și pentru toate asistentele și doctori. Așa îi pot ajuta eu pe ceilalți.
Această femeie care nu avea posibilitatea de a-și părăsi patul dorea să îi slujească pe ceilalți. Ea nu se mulțumea doar cu primitul. Pentru ca alți să poată să slujească, noi va trebui mai întâi să le permitem să ne ajute, să ne slujească și să ne dăruiască. Cu siguranță, cu toți a-ți avut parte de experiența dăruirii, de acel sentiment de bucurie de care a-ți avut parte în momentul în care cei săracii sau nevoiași v-au permis să îi slujiți, să îi ajutați. Acesta este harul ce vine de la Dumnezeu.
În textul evangheliei de astăzi, am auzit că Iacob și Ioan au dorit să stea, unul la stânga iar celălalt la dreapta lui Isus Cristos. Ei doreau și se gândeau să fie promovați. De asemenea, se gândeau că au capacitatea, abilitatea dar mai ales că sunt vrednici de acele locuri. Ei aplicaseră pentru promovare când i-au spus Domnului, Doamne, ținând cont de capacitățile noastre și de recentul succes al activităților noastre, suntem de părere că ar trebui să fii de acord cu noi, în excelenta numire a noastră pentru locurile vacante de directori.
Reacția lui Isus, însă, nu a fost cea la care se așteptau ei, fiindcă Cristos le-a spus, Nu știți ce cereți! În loc să le vorbească despre glorie și fericire, Isus a început să le vorbească despre împărtășirea potirului său și a botezului său. Potirul a fost și este un simbol biblic pentru o mare suferință (cf Is 51, 17,22), în timp ce botezul semnifică abundența durerii și a chinului (Ps 42,8; 68,2ff). Asta e ceea ce înseamnă să fii un adevărat discipol al lui Cristos.
În momentul în care ceilalți zece au auzit ceea ce au cerut aceștia doi, au fost indignați, nu fiindcă ei ar fi fost umili ci fiindcă aceștia doi le-o luaseră înainte, cu această cerință. Ceilalți zece s-au supărat foarte tare fiindcă credeau că ei erau mult mai calificați, mult mai potriviți decât Iacob și Ioan.
Probabil că și mulți dintre noi se simt uneori iritați pe acești doi apostoli fiindcă au dat dovadă de egoism și ambițiozitate. Dacă, într-adevăr acesta este atitudinea noastră, atunci uităm că și noi suntem vinovați la fel de mult ca și ei. Probabil am făcut aceeași greșeală cu colegi noștri de la muncă, sau cu cei de lângă noi. Dorim să mergem înaintea 
lor, chiar și cu prețul de a-i înlătura pe ei și de ai folosi asemenea unei cărări spre scopul nostru, spre succesul nostru. De asemenea, suntem gata să dăm din timpul nostru, din talentul nostru, și din comoara noastră atâta timp cât vom și primi ceva la schimb. Foarte rar se întâmplă ca unii să vină să se ofere voluntari la diferite activități de la Biserică, iar asta fiindcă nu primesc nici un salar, bani la schimb. Însă trebuie să îi mulțumim Domnului pentru acele persoane care sunt gata să împărtășească din talentul, timpul și comorile lor în folosul Bisericii, în folosul tuturor. Aceștia sunt părinți care își cresc copii după valorile creștine, profesori care inspiră în elevi idealuri mari, doctori și asistente care vindecă și îi îngrijesc pe cei bolnavi, voluntari care vizitează pe cei nevoiași, vecini la care poți apela în caz de urgență.
Isus, nu i-a pedepsit și nici nu i-a dat deoparte pe cei doi pentru că au îndrăznit să vină cu o asemenea cerere. Isus cunoștea că ei doreau să fie în acele locuri, poziții că doreau să conducă. Se aseamănă cu alegerile de la noi din țară, în cadrul cărora mulți candidează pentru locuri în funcții publice datorită intereselor personale. Constituția, noastră, după cum bine știm cu toți, permit existența mai multor partide politice. Însă ce se întâmplă de fapt? Din observațiile mele proprii, dacă un partid politic nu mai recomandă un anumit politician, acesta merge și își creează propriul partid politic pentru a putea candida. De ce oare? Fiindcă, într-un mod sau altul, ei doresc să fie mai sus ca ceilalți, ei doresc ca ceilalți să îi slujească iar ei să controleze totul. Însă Isus ne-a spus în textul evangheliei de astăzi, Cine vrea să devină mare între voi să fie sclavul vostru şi cine vrea să fie primul între voi să fie servitorul tuturor! (vv. 43b-44).
Astăzi în special, Isus ne reamintește să fim adevărați discipoli ai săi, că va trebui să îi slujim pe ceilalți și să rezolvăm nevoile celorlalți. Întreaga viață a lui Isus a fost o continuă slujire. Dacă dorim să fim primi din comunitatea noastră asta înseamnă că va trebui să fim în slujba tuturor, după cum fac și cei care se oferă voluntari în diferite activități ale Bisericii. Sunt sigur că unii au avut parte de această experiență în care anumiți oameni nu au putut uita ceea ce a-ți făcut bun pentru ei, că sunteți ca niște eroi pentru ei.
Așa că, întrebarea este, suntem noi dispuși să mergem și să trăim ceea ce ne-a spus Isus?, Că cine vrea să devină mare între voi să fie sclavul vostru şi cine vrea să fie primul între voi să fie servitorul tuturor! Ce căutăm prin asta de fapt? Căutăm promovare, onoare și faimă? Dorim să fim șefi sau dorim să fin slujitori tuturor?
Să nu uităm ceea ce am spus și în predica de la amiază, că Isus a devenit învățător, maestru, fiindcă ne slujește pe toți. Amin
