Lc 13,1-9
De ce oare există această nevoie ca noi să ne căim acum? Răspunsul cel mai simplu este fiindcă cu toți suntem păcătoși. Fiindcă cu toți păcătuim aproape zi de zi cu gândurile noastre, prin faptele noastre și mai ales cu cuvintele noastre. Viața este dinamică iar noi nu avem de unde să știm ce se va întâmpla cu noi în minutul următor, sau în secunda următoare, ce se va întâmpla cu viața noastră. De aceea, va trebui să nu întârziem de la a ne căi, cu cât o facem mai repede cu atât mai bine.
Dar dacă am muri, deodată și nu am reuși să ne căim pentru simplu fapt că am tot amânat acest moment al regretului a toate păcatele noastre? Am pierde această oportunitate, de aur, de a fi cu Isus în ceruri. A cui va fi vina? A nimănui altcuiva decât a noastră.
Căința ne eliberează de povara păcatului și a vinei. Ne eliberează sufletul și deschide ușa binecuvântărilor lui Dumnezeu pentru noi. Dar dacă refuzăm să ne căim și în schimb continuăm să păcătuim? În acel moment va trebui să ne pregătim pentru consecințele ce le vom suporta din cauza încăpățânării și a păcătoșeniei noastre.
În Biserică, căința completă, totală, apare odată ce ne decidem să ne supunem cu umilință la a fi vindecați prin sacramentul reconcilierii. În acel moment ne vom supune cu umilință voinței lui Dumnezeu, atunci îi vom permite lui Dumnezeu să ne vindece rănile păcatului.
