Ap 7,2-4.9-14;
1In 3,1-3;
Mt 5,1-12a
Într-o bună zi un jucător de loto înrăit a spus la un moment dat că Aș da orice, aș face până și lucrarea diavolului, pentru a putea vedea numerele câștigătoare de la loto înainte de extragere. Aș deveni cel mai bogat om din lume.
Ei bine, dorința sa s-a împlinit. Un mesager a venit la ușa sa și i-a înmânat un ziar ce avea data din săptămâna următoare. Plin de entuziasm, omul a dat pagina și a văzut numerele câștigătoare. În fața ochilor săi se aflau numerele câștigătoare ce urma să îi asigure toți bani din lume.
Deja începuse să își facă planuri, ce avea să facă cu o sumă atât de mare de bani. Însă când, a mai dat o pagină la ziar, a observat un alt lucru care l-a îngrozit. Fiindcă acolo, la rubrica cu persoane răposate, se afla imaginea sa. Ziua în care avea să câștige la loto avea să fie și ziua în care va muri.
Un preot a spus la un moment dat, într-o predică de-a sa, că această poveste ne învață că în ciuda a toate bucuriile, plăcerile și milioanele de lei câștigate, fie că au fost pe cale legală sau ilegală, moartea atârnă deasupra capurilor noastre, după cum spunea zicala proverbială Sabia lui Damocles. Prin urmare, adevărata întrebare este, Suntem noi pregătiți pentru sfârșitul inevitabil?
Astăzi este 1 noiembrie zi în care ne amintim și de cei dragi ai noștri care au plecat din această lume. Prin urmare, întrebarea care ar trebui să ne-o adresăm este, Ce se va întâmpla cu mine după ce voi muri? Cum e oare pe partea cealaltă, în lumea cealaltă?
În cartea Sfinți Vii, găsim scris că dacă stăm să facem o listă cu toți sfinți și fericiți, vom observa că,
În primul rând, un foarte mare număr dintre sfinți și fericiți deja beatificați și canonizați aparțin ordinelor religioase. Apoi că un număr destul de mare au fost episcopi, și că sunt mai mulți bărbați decât femei. Și nu în ultimul rând, că sfinți proveniți dintre laici ne-martiri sunt extrem de puțini.
De ce oare acest fenomen? Explicațiile pot fi multiple. În primul rând, fiindcă ordinele religioase sunt interesate în promovarea canonizării propriilor lor membri, având în același timp mijloacele și persoane capabile care să adune informații despre aceste persoane dar și pentru a promova devoțiunea față de ei. Iar procesul de canonizare cere o campanie organizată.
În al doilea rând, episcopi sunt lideri, motiv și pentru care sunt mult mai cunoscuți decât preoți sfinți.
Apoi, femeile sfinte, sunt de obicei călugărițe, venerate, desigur, în interiorul zidurilor mănăstirilor, dar care nu sunt cunoscute prea tare în afara lor. Publicarea sau mai bine zis cunoașterea virtuților lor este o necesitate preliminară, după cum a fost și în cazul martorilor Sfintei Tereza de Lisieux. Însă bărbați reușesc să dobândească mult mai repede recunoașterea publică și de către public datorită faptelor lor bune.
Și în ultimul rând, sfinți laici au fost foarte puțin beatificați și canonizați din simplu motiv că foarte puțini dintre ei au fost și martiri, ei sunt mai puțin cunoscuți decât bărbați și femeile, decât episcopi, decât membri ordinelor religioase.
Iată de ce celebrarea de astăzi este concentrată asupra tuturor sfinților din ceruri, mai ales asupra celor pe care i-am putea numi, oameni mici din ceruri, cei obscuri, ne-canonizați, ne-beatificați, ne-celebrați, adică sfinți anonimi ale căror nume nu le găsim în calendarul liturgic. Acești sfinți ar putea fi chiar bunici noștri decedați, părinți, soți și soțiile, unchi sau mătușile, profesori sau alți cunoscuți, prieteni, copii, frați și surori, nepoți și nepoate, veri și așa mai departe. Ei nu au făcut nimic extraordinar însă au știut cum să iubească și cum să fie buni.
Ieri, sau azi noapte, unele grupuri de oameni au sărbătorit Halloween-ul prin petreceri. Însă de ținut minte e că petrecerile de Halloween nu trebuie să stea în calea celebrării cum se cuvine a sărbătorii Tuturor Sfinților și a Pomenirii Tuturor Credincioșilor Răposați de mâine, după cum spunea un mare predicator. Iar asta fiindcă, spunea el, unii dintre ei sau chiar noi, își concentrează toată energia asupra acestor petreceri în loc să se roage la sfinți și pentru cei răposați. Deja vom fi obosiți de pe urma acestor petreceri, iar când va sosi ziua de 1 Noiembrie și 2 Noiembrie, zile în care ar trebui să ne rugăm, de fapt vom sta acasă dormind și odihnindu-ne. Ne vom trezi apoi că am uitat să ne rugăm. De aceea important e să nu uităm adevărata intenție a acestei observații, aceea de a ne ruga la sfinți și pentru cei răposați.
Textul evangheliei de astăzi ne vorbește despre fericiri. Cuvântul fericire provine din cuvântul latinesc beati ce înseamnă cei fericiți, sau cei care sunt fericiți. Aceste fericiri sunt moduri, mijloace prin care devenim canale de vești bune ale lui Cristos pentru ceilalți oameni. Acestea sunt idealuri prin care sfinți au aproximat aproprierea lor de așteptările lui Dumnezeu. Cele opt fericiri depășesc virtuțile, Constituția Împărăției lui Dumnezeu care ne face adevărați discipoli ai lui Cristos. Aceste fericiri sunt în opoziție cu valorile promovate de lumea de astăzi. Conform unui mare predicator, într-o carte de-a sa intitulată, Trăind opțiunile credinței, fericirile accentuează următoarele valori:
Prima e faptul că a fi sărac în spirit cere o umilă recunoaștere a faptului că viața unuia trebuie să fie într-o radicală dependență de bunătatea și providența lui Dumnezeu.
A doua că abstinența înseamnă a muri pentru noi înșine pentru ca alți să poată trăi, că ne naștem la o nouă viață și la un înțeles fundamental a morții și vieții în Cristos.
A treia, adevărata supunere provine dintr-o adevărată supunere a spiritului dintr-o persoană unită cu Dumnezeu, care este plină nu doar cu pasiunea de a îndrepta răul ci și de compasiunea de a oferi ocazii de îndreptare a răului făcut.
A patra, cea mai mare foame și sete a unei inimii umile este realizarea dreptății lui Dumnezeu în judecată.
A cincea, milostivirea presupune mai mult decât milă. Este o acțiune ce implică mișcarea inimii unei persoane pentru suferințele altora într-o adevărată și originală grijă față de ei.
A șasea, a fi curat cu inima înseamnă a centra viața unei persoane în Dumnezeu prin grija și compasiunea față de ceilalți din jur.
A șaptea, pacea este bazată pe iubire, dreptate și adevăr. Când una dintre aceste valori umane este încălcată, pacea nu se mai poate obține.
Și ultima, o suferință născută din dragoste și angajare e o suferință ce e unită cu adevărat de suferința lui Cristos crucificat.
Celebrarea solemnității Tuturor Sfinților nu este doar o celebrare a acelor sfinți, declarați sau nedeclarați ci și a nou tuturor care suntem și trebuie să fim în și pe calea noastră spre sfințenie. Iată de ce a fi un adevărat discipol sau a fi un sfânt este cuprins în fericiri. Aceste fericiri nu sunt imposibil de urmat fiindcă sfinți ne-au arătat deja că se pot urma dar mai ales cum trebuie îndeplinite. Un sfânt spusese cu mult timp în urmă că Dacă ei pot să o facă, eu de ce nu aș putea? Amin
