Mt 25,1-13
Textul evangheliei de astăzi ne va vorbi despre parabola celor zece fecioare. Dintre care cinci erau înțelepte iar cinci erau nechibzuite. Ceea ce le deosebește pe cele cinci fecioare înțelepte de cele cinci nechibzuite, e tocmai această veghere a lor, această stare de a fi gata mereu pentru sosirea mirelui lor. Cele cinci fecioare înțelepte au fost gata, pregătite, pentru sosirea mirelui, cu destul ulei în candelele lor.
Tot la fel a fost și cu sfânta Cecilia pe care o comemorăm astăzi. Sfânta Cecilia a fost una dintre cele mai vestite fecioare din primele secole ale creștinismului. Tot sfânta Cecilia este și fondatoarea unei Bazilicii de dincolo de Tibru, Bazilică care astăzi îi poartă și numele. Sfânta Cecilia a fost mereu gata pentru sosirea mirelui ei, iar când mirele a sosit ea nu a pregetat în a-și da viața pentru el, pentru Cristos. Sfânta Cecilia este exemplul desăvârșit de creștin care a îmbrățișat fecioria și a suferit martiriul de dragul mirelui ei.
Ceea ce trebuie noi să ne însușim, astăzi de la sfânta Cecilia este tocmai această așteptare a lui Cristos, această așteptare, rodnică. Să îl așteptăm și noi, asemenea ei, pe Cristos, pregătiți cu tot ce trebuie. Iar când va veni Domnul, să nu pregetăm în a ne da și viața pentru el dacă va fi nevoie.
