Gen 3,9-15.20;
Ef 1,3-6.11-12;
Lc 1,26-38
Nimeni nu e perfect, acestea sunt cuvintele pe care le folosim cel mai des pentru a explica eșecul ori de câte ori avem parte de acesta. Frumusețea acestor cuvinte e faptul că acesta nu răstălmăcește realitatea. Nimeni nu va contesta această afirmație a noastră de a fi mai puțin inteligenți. Cred că ar putea fi un semn al umilinței proprii, de a accepta limita celuilalt. Ca oameni, cu toți suntem imperfecți. Ne împotmolim și eșuăm, uneori destul de tare.
Atât Isus cât și mama sa erau oameni însă excepționali, din moment ce au scăpat de soarta de care are fiecare dintre noi parte, adică, de a moșteni păcatul originar, săvârșit de primi oameni, Adam și Eva, ceea ce e un mare privilegiu. Acest privilegiu și excepție a Mariei o celebrăm astăzi. Prin această celebrare noi urmăm și ținem vechea tradiție. Încă din primele secole, Biserica a cântat cântece adresate salutului Mariei, celui mai sfânt copil al lui Adam ce a umblat pe acest pământ. Dacă stăm să ne gândim, toate acestea s-au întâmplat exact așa cum ar fi trebuit. Dumnezeu a ales-o pe ea să fie mama Cuvântului întrupat. Ea era, conform cuvintelor îngerului care i-a adus vestea destinului glorios ce avea să o aștepte, cea favorită lui Dumnezeu. Domnul era întotdeauna cu ea.
Astăzi, celebrăm solemnitatea Neprihănitei Zămisliri a preasfintei Fecioare Maria. Însă întrebarea pe care cu siguranță și-o adresează mulți dintre noi e ce anume înseamnă sau este Neprihănita Zămislire? Neprihănita Zămislire nu aparține nașterii preasfintei Fecioare Maria. Nu aparține nici zămislirii lui Isus în pântecul preasfintei Fecioare Maria. Neprihănita Zămislire aparține conceperii Preasfintei Fecioare Maria în pântecul mamei sale, Sfânta Ana, în care Maria a fost ferită și scutită de pata păcatului originar, datorită harului lui Dumnezeu prin meritele lui Isus Cristos.
În ziua de 8 decembrie 1854, papa Pius al IX-lea a declarat oficial dogma Neprihănitei Zămislirii, ceea ce însemna că toți creștini sunt obligați, legați să accepte aceasta ca adevăr de crezut. După cum scrisese și sfântul părinte în constituția apostolică Ineffabilis 
Deus, Declarăm, pronunțăm și definim că doctrina care susține că preafericita Fecioară Maria, în momentul conceperii ei, printr-un har și privilegiu singular acordat de Dumnezeu cel Atotputernicul, prin meritele lui Isus Cristos, Mântuitorul omenirii, a fost ferită de pata păcatului strămoșesc, este o doctrină revelată de Dumnezeu și prin urmare trebuie crezută cu tărie de către toți credincioși.
Neprihănita Zămislire este un har minunat primit de preasfânta Fecioară Maria. Nu e de mirare că îngerul Gabriel a salutat-o atât de onorabil în momentul în care i-a adus vestea cea bună a zămislirii Mântuitorului, Bucură-te, o tu cea plină de har, Domnul este cu tine. Însă, în ceea ce ne privește pe noi, acest har al lui Dumnezeu încă se revarsă asupra noastră, a tuturor.
Cum vom răspunde noi, harului lui Dumnezeu din noi? În primul rând va trebui să credem în prezența lui Dumnezeu. Deși nu am fost zămisliți neprihăniți asemenea Mariei, cu toți am fost botezați, toată pata păcatului strămoșesc și a răului au fost îndepărtate de la noi, și am devenit fii adoptivi ai lui Dumnezeu. Aceasta este marea binecuvântare pe care am primit-o cu toți, aceea de a aparține lui Dumnezeu, ca și copii ai săi, din moment ce în Cristos suntem destinați să fim sfinți și neprihăniți. Suntem pregătiți de Dumnezeu, prin puterea Duhului Sfânt la o viață sfântă, de aceea va trebui să fim neprihăniți, curați în această lume.
În al doilea rând, va trebui să căutăm să cooperăm cu harul lui Dumnezeu din viețile noastre. Preasfânta Fecioară Maria ne-a arătat un exemplu, un model, asupra modului în care va trebui să îndeplinim aceasta. Maria a devenit un instrument al planului lui Dumnezeu. Dumnezeu are nevoie de noi, are nevoie ca noi să devenim instrumentele sale în lumea de astăzi și în timpul nostru. Să ne rugăm lui Dumnezeu ca să ne ajute să realizăm acest mare privilegiu și această imensă responsabilitate. Și că prin Cristos suntem împuterniciți să rezistăm curselor diavolului și să îndeplinim voința lui Dumnezeu dar mai ales pentru a ne pune pe noi înșine în slujba, slujirea lui Dumnezeu. Amin
