Gen 3,9-15.20
Ef 1,3-6.11-12
Lc 1,26-38
Maria zămislită fără de păcat
Astăzi suntem plini de bucurie fiindcă avem marea oportunitate de a celebra neprihănita zămislire a mamei noastre spirituale, Maria. Neprihănita Zămislire a fecioarei Maria înseamnă că Maria a fost născută fără păcatul strămoșesc. Cu toți știm că fiecare dintre noi când s-a născut ne-am născut cu păcatul strămoșesc pe suflet. Păcatul strămoșesc nu înseamnă că noi am comis un păcat, ci este o stare în care se naște fiecare persoană. O descriere a păcatului original pe care am găsit-o și care ne este de mare ajutor este cea a cardinalului Ratzinger, actualul fost papă Benedict. El spunea că păcatul original înseamnă o relație deteriorată cu Dumnezeu din cauza păcatului lui Adam și al Evei, care ne lasă pe toți predispuși la păcat, suferință și chiar moarte (Dumnezeu și lumea: a crede și a trăi în timpul nostru: O conversație cu Peter Seewald p304; CBC 404-405). Timp de secole oameni sau tot întrebat dacă Mama noastră cerească a avut păcatul strămoșesc însă odată cu trecerea timpului, oameni au început să realizeze tot mai mult că din moment ce Dumnezeu a început ceva nou cu Maria, ea nu avea cum să fie atinsă de relația deteriorată, provocată de păcatul strămoșesc. Maria a fost neprihănit zămislită și nu a avut niciodată păcatul strămoșesc. Ea nu a fost deloc predispusă păcatului asemenea nouă. Însăși Maria a confirmat la patru ani de la anunțul papei, în apariția ei de la Lourdes din 1858 când a spus că Eu sunt Neprihănita Zămislire. Fiecare om spune că mama lui e cea mai bună din lume. Mama lui Isus a fost cu adevărat cea mai bună din cele mai bune.
În Magnificat-ul fecioarei Maria putem auzi Sufletul meu tresaltă de bucurie în Dumnezeu, Mântuitorul meu (Lc 1,47) Mântuitorul meu. Ea a trebuit să fie salvată prin moartea lui Isus asemenea nouă, însă printr-un har unic, ea a fost mântuită, ferită, de păcat în momentul zămislirii ei. Acesta e motivul pentru care în rugăciunea zilei de la această sfântă Liturghie noi am spus, ai ferit-o pe ea de orice prihană pentru meritele morţii lui Cristos iar apoi la celelalte două rugăciuni tot de la această sfântă Liturghie vom spune că ea a fost neatinsă de pata păcatului prin faptul că harul lui Dumnezeu i-a ieşit în întâmpinare. Asta înseamnă că moartea lui Isus Maria a primit harul morții lui Isus chiar înainte ca acesta să se nască. Cea de-a doua lectură de astăzi ne reamintește că Dumnezeu ne-a ales în Cristos înainte ca lumea să fi fost creată. Cu atât mai mult se aplică aceasta la Mama noastră cerească, Maria.
În momentul în care Biserica a ales textele biblice pentru sfânta Liturghie de astăzi ea ne-a oferit lecturi care sunt legate de ceea ce sărbătorim noi astăzi, lecturi care să conțină indicii și sugestii a neprihănitei zămislirii a Mariei. Prima lectură de ne vorbește despre consecințele primului păcat al lui Adam și a Evei. Că descendența Evei va strivi capul șarpelui (Gen 3,15). Isus este acea descendență care a venit cu multe generații după și care avea să strivească capul șarpelui prin moartea sa pe muntele Calvar. Când sfântul Ieronim a tradus Vechiul Testament din limba originală a sa iudaică în latină, el nu a scris că El, Cristos, avea să strivească capul șarpelui ci că ea, adică fecioara Maria, avea să fie cea care îi va strivi capul șarpelui. Fecioara Maria a început să strivească capul șarpelui încă din momentul Neprihănitei ei Zămisliri. Apoi, când fecioara Maria i-a apărut sfintei Caterina Laboure și i-a arătat imaginea medaliei miraculoase și i-a cerut să o poarte, pe partea din față a medaliei se afla fecioara Maria ce strivește capul șarpelui înconjurată de cuvintele, O Marie zămislită fără de păcat, roagă-te pentru noi cei care strigăm la tine.
Cea de-a doua lectură de astăzi ne reamintește că Dumnezeu ne-a ales în Cristos încă dinainte de întemeierea lumii. Și am auzit: binecuvântat să fie Dumnezeu şi Tatăl Domnului nostru Isus Cristos, care ne-a binecuvântat cu orice binecuvântare spirituală în cele cereşti, în Cristos, 4 întrucât ne-a ales în el mai înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinţi şi neprihăniți înaintea lui! (Ef 1,3-4).
Noi am fost aleși de Tatăl în Cristos încă dinainte de întemeierea lumii. Oare nu se aplică acest lucru în mod deosebit fecioarei Maria pe care Dumnezeu a ferită de la păcatul strămoșesc prin neprihănita ei zămislire?
În textul evangheliei de astăzi l-am auzit pe arhanghelul Gabriel cum i-a spus Mariei, Bucură-te, o, plină de har (1,28). Evanghelistul Luca și-a scris propria evanghelie în limba greacă, iar în această greacă această expresie are semnificație mult mai mare. În greaca evanghelistului Luca această expresie înseamnă că ceva s-a întâmplat cu fecioara Maria la un moment dat în timpul trecut, ceva care a avut consecințe de atunci și până acum. E un pic cam greu de tradus și de redat adevăratul înțeles în limbile noastre moderne. Dacă am încerca să redăm exact atunci ar trebui să scriem ceva de genul, Bucură-te tu cea care ai fost făcută sfântă la un moment dat în trecut și care a avut consecințe până acum. Așa că ori de câte ori auzim acest salut, plină de har, să știți cu toți că el înseamnă că fecioara Maria a fost făcută sfântă la un moment din trecut și a purtat cu sine consecințele acelei sfințenii până acum. Însă știm deja că această expresie se referă în mod deosebit la neprihănita ei zămislire.
Astăzi nu celebrăm doar ceea ce Dumnezeu a făcut pentru fecioara Maria ci mai ales ceea ce Dumnezeu a făcut pentru fiecare dintre noi datorită neprihănitei zămisliri a fecioarei Maria, ca pregătire pentru mântuirea noastră în Cristos, Isus. Datorită păcatului lui Adam și al Evei cu toți ne-am născut cu o relație deteriorată cu Dumnezeu însă începutul soluției la acest păcat strămoșesc a avut loc cu neprihănita zămislire a fecioarei Maria. Ea e cea care a strivit capul șarpelui. Ea e cea care a fost făcută sfântă la un moment din timp din trecut și a purtat consecințele acelei sfințenii încă de atunci. O Marie zămislită fără de păcat, roagă-te pentru noi cei care strigăm la tine. Amin
