Search
Close this search box.

Duminica a 3-a din Advent (C) – 2

Sof 3,14-18

 Ps Is 12,2-6

Fil 4,4-7

Lc 3,10-18

Sfântul papă Grigore a spus la un moment dat că, Nu fiți îngrijorați asupra a ceea ce aveți și asupra a ceea ce sunteți. Fernando de Rojas, un vestit scriitor spaniol, a spus că Bunurile ce nu sunt împărtășite nu sunt bunuri.

Mulțumea din textul evangheliei de astăzi au cerut ajutorul, au cerut îndrumare de la Ioan Botezătorul, prin a-i adresa una din principalele întrebări ale unei vieți angajate, Ce trebuie să facem? Ei au cerut îndrumare asupra modului în care să trăiască în timp ce așteaptă venirea lui Mesia. Cu alte cuvinte, cum ne vom pregăti pe noi înșine pentru nașterea lui Isus? Ioan, plin de înțelepciune le-a răspuns că

În primul rând, Cel care are două tunici să împartă cu cel ce nu are, iar cine are de mâncare să facă la fel! Acest timp al adventului și al crăciunului ne reamintesc că generozitatea nu este temporară, ci este pentru totdeauna și veșnică. Acest timp ne reamintește din nou că de-a lungul anului, va trebui să fim mai asemănători lui Isus care a fost o persoană pentru ceilalți. Ne mai reamintește că va trebui să ne formăm și să avem o inimă extrem de generoasă și de darnică, zi de zi.

În al doilea rând,  Ioan le-a spus vameșilor să nu pretindeţi mai mult decât ceea ce a fost fixat pentru voi! Aceste cuvinte sunt o reamintire pentru toți cei care se află în funcții de putere sau autoritate, indiferent că ești managerul unei companii sau instituții sau un funcționar al guvernului, că autoritatea trebuie să fie exercitată într-un mod drept și respectuos, adică în spiritul unei slujiri pline de iubire sau iubitoare. Dacă ești un șef, tratează-ți subalterni ca ființe umane create după imaginea și asemănarea lui Dumnezeu, cu demnitate și dreptate. Sau dacă te afli sub autoritatea cuiva, încearcă să fii mai fidel și angajat față de munca și îndatoririle tale, pe care le ai la locul de muncă.

Imagini pentru JOHN BAPTIST AND CROWDÎn al treilea rând, Ioan le-a spus soldaților, Nu maltrataţi şi nu acuzaţi pe nimeni pe nedrept şi fiţi mulţumiţi cu solda voastră! Aceste cuvinte ne reamintesc, din nou, nu doar de acele persoane care se ocupă de apărarea națiunilor ci de toți cei ar trebui să promoveze binele comun și să îl protejeze.

Aceste cuvinte sunt foarte simple și urgente, cuvinte rostite de Ioan Botezătorul acum mai bine de 2000 de ani în urmă, însă, trist e faptul că foarte puțini oameni pun în aplicare aceste cuvinte în viețile lor. Pe de altă parte, există o dihotomie între credință și practică, între ortodoxie și ortopraxie și între libertate și credință. Ca de exemplu, sunt foarte mulți creștini catolici botezați în întreaga lume, însă cât de mulți dintre ei pun în practică faptele și învățăturile lui Isus Cristos. Merg la sfânta Liturghie Duminica, primesc sfânta Împărtășanie, rugăciunile și novenele recitate sunt doar minimul cerut pentru a trăi viața noastră de credință, viața noastră de creștini.  Un lucru e clar, că nu avem cum să ajungem sfinți dacă în zilele de Duminică ne purtăm ca sfinți iar în zilele săptămâni ne purtăm ca păgâni. Majoritatea timpului suntem complet uituci fiindcă uităm complet valorile noastre creștine.

Astfel, ceea ce va trebui noi să facem e să facem ceva mai mult. Va trebui să facem ceva în plus acest ceva în plus ar putea fi generozitatea, de a fi mai generoși, de a împărtăși bunurile cu ceilalți, de a fi corecți, de a fi drepți și caritabili. De asemenea să nu uităm virtuțile pe care le-a menționat Benjamin Franklin ca atitudine a noastră spre credința creștină, adică, temperarea, tăcerea, ordinea, rezoluția, determinarea, frugalitatea, sinceritatea, dreptatea, moderarea, curăția, liniștea, castitatea și umilința. Cu alte cuvinte, credința singură nu este de ajuns. Credința trebuie să aducă rod în faptele noastre active de iubire. Credința fără fapte este moartă.

A existat un băiețel care l-a un moment dat se ruga și striga la Dumnezeu în Biserică să îi dea 50 lei fiindcă mama lui era bolnavă. Exact în acel moment se ruga în acea biserică și un polițist, care a auzit rugăciunea acestui băiat. Problema era că acesta avea numai 30 de lei la el, prea puțin pentru a îndeplini nevoile acestui copilaș. Însă, tot i-a dat acestui băiețel însă nu direct, ci prin a-i pune lângă imaginea lui Isus Cristos. În momentul în care băiețelul a văzut bani, i-a spus Domnului, Mulțumesc Doamne fiindcă mi-ai dăruit bani. Însă data viitoare nu îi da poliției. Sunt sigur că a reținut la el diferența de 20 de lei. Trist e ca aceasta e cultura corupției.

Minciuna devine modul nostru de viață și parte a sistemului nostru de a trăi. Ajungem să nu mai credem că ne putem înșela. Ajungem să nu mai distingem ceea ce este greșit de ceea ce este corect. Corupția devine o cultură în această țară.

De asemenea, textul evangheliei de astăzi ne mai reamintește că Isus Cristos nu ne cere să ne abandonăm locurile de muncă sau să renunțăm la ceea ce avem pentru a începe o viață monastică. Mai degrabă, el ne cere să ne practicăm funcțiile, locurile de muncă în conformitate cu evanghelia, adică, de a sluji pe frați și surorile noastre, în caritate și în dreptate, ci atenție și grijă față de cei din jurul nostru și cu iertarea propriei persoane, cu bucurie.

În încheiere aș dori să vă invit să reflectă împreună asupra acestor întrebări. Ne cunoaștem rolul pe care îl avem ca și creștini în lume? Dacă răspunsul este da, atunci ne purtăm ca atare și o punem în practică? Dacă răspunsul este nu, atunci întrebarea e, când vom începe? Amin.

Alte opțiuni: 01, 02, 03, 04, 05,

Facebook
Twitter
LinkedIn
WhatsApp
Email

Articole asemanatoare

//
Daca aveți vreo întrebare trimiteți-mi mesaj aici și va voi răspunde imediat!
Cu ce va pot ajuta?