Mc 1,14-20
In textul evangheliei de astăzi vom auzi episodul chemării primilor discipoli, chemare care ne invită să reflectăm asupra a două lucruri asupra propriei noastre chemării, vocații ca și creștini. Primul e că Isus ne cheamă prin activitățile noastre zilnice. Isus l-a văzut pe Simon și pe fratele său Andrei aruncându-și năvoadele în mare, din moment ce erau pescari. Ei lucrau și duceau la împlinire datoriile zilnice iar Cristos intră în viețile lor prin surprindere și îi cheamă să fie apostoli. Răspunsul lor a fost da, fiindcă erau 
deschiși lui și se încredeau în el. Cu toți auzim chemarea lui Cristos mult mai clar și căutăm să îl mulțumim în activitățile noastre zilnice prin a fi credincioși și prin rugăciune.
Al doilea lucru e faptul că chemarea lui Isus este urgentă. El spune, S-a împlinit timpul şi s-a apropiat împărăţia lui Dumnezeu! Convertiţi-vă şi credeţi în evanghelie. Cuvintele lui Isus transmit un sens de necesitate și o cerere de urmare a lui. Simon și Andrei simt importanța momentului de aceea nici nu au timp să realizeze situația, sau să regândească opțiunile. Cristos are nevoie de discipoli săi acum.
Adesea îl auzim pe Cristos chemându-ne urgent. Chemarea sa pare să fie mereu urgentă dar în același timp iubitoare. El dorește ca noi să îl experimentăm în mod personal precum și vestea bună care e iubirea sa. Cineva a spus că Nu vă înșelați. Urmarea lui Cristos este grea, dificilă și costisitoare. Însă nu există o altă cale prin care putem fi fericiți în aceasta viață. Cu alte cuvinte, nu amânați și nu întârziați.
