Is 62,1-5
1Cor 12,4-11
In 2,1-11
Liturgia cuvântului din această Duminică, a doua de peste an, vorbește despre unirea dintre un bărbat și o femeie ca plan al lui Dumnezeu. Prima lectură pe care tocmai am auzit-o compara această uniune a lui Dumnezeu cu poporul său. Însă, în textul evangheliei, Cristos subliniază importanța căsătoriei prin schimbarea apei în vin, pentru ca acel cuplu proaspăt căsători să își poată celebra, sărbători, unirea.
În cartea Genezei, putem citi că i-a creat bărbat și femeie. Adesea stăteam și mă întrebam, cum pot bărbați și femeile să fie asemenea lui Dumnezeu? Cred că răspunsul la această întrebare e faptul că bărbatul și femeia, uniți în trup și suflet prin iubire, sunt o imagine, o manifestare a preasfintei Treimi. Împreună cu copii lor, ei formează o trinitate de roade de iubire ce creează, asemenea lui Dumnezeu. Acum, noi înțelegem preasfânta Treime ca forța din spatele vieții create din lume. Marele plan al acestui unic Dumnezeu este faptul că fiecare persoană născută în această lume ar trebui să fie născută din iubire. Iată de ce sexul ocazional este greșit. Fiindcă reduce sacralitatea iubirii sexuale, a unirii din iubire dintre sexe la simpla iubire egoistă, de plăcere. Planul lui Dumnezeu constă într-o unire permanentă între cele două sexe, unire care să aducă unitatea iubirii și a familiei, mereu împreună în această lume.
Iată de ce îl vedem pe Isus, în textul evangheliei de astăzi, că își începe activitatea publică, slujirea la o nuntă. El a venit în lume și ca să restaureze imaginea lui Dumnezeu, imagine simbolizată și prin căsătorie. În momentul în care Cristos a murit, el creat o nouă căsătorie, cea a lui Dumnezeu cu umanitatea, adică Biserica. El este mirele, iar noi, poporul său, Biserica, suntem mireasa. Noi, în permanență aducem copii pentru a crește familia sa, a lui Dumnezeu prin Botez. Prin urmare, noi suntem familia crescândă a lui Dumnezeu, prin Cristos. Peste tot pe unde a mers Cristos, el a transformat viața în iubire. De aceea, provocarea noastră pentru astăzi e ca prin această uniune a noastră a Bisericii cu el, cu Cristos, să îi urmăm exemplul și să transformăm viața în iubire, oriunde vom merge.
Un mod prin care putem face aceasta este printr-o căsătorie creștină bună. Iar asta fiindcă la nunta din Cana, Cristos nu doar că a binecuvântat căsătoria ci i-a și insuflat un nou ideal de credință răbdătoare. O căsătorie creștină adevărată este o adevărată binecuvântare pentru lume. Iar asta fiindcă majoritatea căsătoriilor au un start mare, bun, promițător însă la un moment dat vinul se termină. Și atunci începe adevăratul test, încercare de a păstra vinul cel bun pentru final. Dacă ajungem să spunem că, aici nu mai e nimic bun pentru mine, în acel moment nu facem nimic altceva decât să reducem căsătoria la simplele standarde ale acestei lumii. Când de fapt, voturile, jurămintele pe care le facem la altar, în fața lui Dumnezeu includ și iubirea continuă a unuia față de celălalt în orice situație, atât la bine, cât mai ales la rău și necaz si probleme. Iubirea creștină în cadrul unei căsătorii e o alegere constantă de a merge înainte, de a continua să iubești, mai ales când drumul devine greu și anevoios. Ceea ce va trebui să nu uităm e faptul că pe acest drum se află și acel tip de suferință proprie pentru celălalt, asemenea suferinței pe care Cristos a îndurat-o pe cruce pentru noi.
În această luptă a noastră în a fi soți, soții și copii creștini fideli și credincioși, avem și o mamă. Viața de iubire a fecioarei Maria a început cu Da-ul ei rostit îngerului care a venit să îi aducă vestea cea bună a întrupării lui Isus, prin puterea Duhului Sfânt. Acel Da, al Mariei, îl regăsim, îl pronunțăm și noi, în acele jurăminte din cadrul căsătoriei, de a fi slujitori unul altuia. În cadrul nuntei din Cana, putem vedea sensibilitatea Mariei față de nevoile cuplului. Maria a observat că vinul era pe terminate, fapt, ce i-ar fi ruinat pe tineri proaspăt căsătoriți. Așa că Maria apelează la Isus, îl roagă pe Isus să intervină, să își înceapă slujirea, activitatea publică prin ai ajuta pe tineri proaspăt căsătoriți. Apoi, în Nazaret, cu Iosif și Isus, Maria a protejat familia sfântă. Ea și-a urmat, singurul ei fiu, până pe cruce și a așteptat în camera închisă împreună cu apostoli, coborârea Duhului Sfânt. Din această imagine reiese o persoană care a iubit nespus, atât în vremuri bune cât mai ales în vremuri rele, o mare soție și mamă, nespus de blândă și credincioasă, un adevărat model pentru fiecare căsătorie, cuplu.
Viața creștină și căsătoria e protejată, vegheată de către această familie cerească, de treimea compusă din Isus, Maria și Iosif. De aceea va trebui să le urmăm exemplu și să ne trăim viețile, și căsătoria în lumina lor, ca să putem transforma lumea în imaginea unei locuințe perfecte, care este cerul. Fiindcă această lume este trecătoare însă Cristos Domnul suferinței, al credinței, al iubirii veșnice e alături de noi mereu. Amin.
