Is 62,1-5
1Cor 12,4-11
In 2,1-11
O fetiţă a povestit într-o zi, unui preot, un fapt pe care nu-l putea uita. Era vorba despre primele ei spovezi. Avea şase ani şi cel care o asculta era un dominican bătrân din Rio de Janeiro.
Părintele a întrebat-o într-o zi:
– Pe ce sumă crezi că te-ar vinde Dumnezeu?
Fetița a răspuns cu cifre fabuloase, cele mai mari pentru creierul ei de fetiță, milioane de cruzeiros. După ce a lăsat-o un moment să se piardă în acea înșiruire de cifre, părintele i-a spus grav:
– Dumnezeu nu te va vinde niciodată, niciodată, înțelegi?
Pentru el tu valorezi mult, mult mai mult decât toți banii din lume! După acele întâlniri de la Rio de Janeiro, fetița s-a gândit, s-a gândit, iar gândul ei s-a lărgit, a devenit mai mare decât toate spațiile infinite și chiar decât tot universul. Cuprinsă de amețeală, şi-a spus că acel Dumnezeu trebuia să fie extraordinar, că trebuia să o iubească infinit dacă pentru el banii valorau atât de puțin în comparație cu ea.
Fetița braziliană, după ce a crescut, mi-a mărturisit că de când avea șase ani nu s-a mai îndoit niciodată de adevăratul Dumnezeu cu față de iubire infinită!…
Voi ce părere aveți, Cât de mult credeți că ne iubește Dumnezeu? Ne iubește el mai mult decât mama și tata?
Despre ce a fost vorba în textul evanghelia de astăzi? Ce a făcut Isus astăzi? Astăzi am auzit episodul Nunții din Cana. Prima minune a lui Isus. Mai exact. Isus împreună cu Mama lui, Maria și cu discipoli lui se aflau la o nuntă din Cana Galileii. La un moment dat, nuntași rămân fără vin, iar Maria a observat imediat lucrul acesta. Așa că îi spune lui Isus că nu au vin. Însă Isus ce îi răspunde? Că încă nu i-a venit ceasul? La ce ceas se referea Isus? La cel de pe perete cum e cel de sus la car vă uitați voi mereu în timpul liturghiei? Nu, ci se referea la momentul în care să arate lumii gloria lui. Fecioara Maria, cunoscându-l pe Isus, le-a spus slujitorilor să facă tot ce le va spune Isus. Isus se ridică merge la vasele de piatră pentru spălarea rituală. Și ce le spune slujitorilor? Cu ce să le umple? Cu vin sau cu apă? Cu apă. După ce au terminat de umplut vasele cu apă Isus le spune să ducă din vas stolnicului nunții. Când stolnicul gustă, își dă seama că e un vin foarte bun, și fuge la mire și îi spune că de obicei omul pune vinul mai bun întâi iar apoi cel rău, încă el a făcut invers.
Ce la motivat pe Isus să facă prima sa minune, să arate lumii gloria sa, în ciudat faptului că încă nu sosise acel moment? Iubirea, iubirea pe care Dumnezeu o are fa’[ de omenire, iubirea pe care Isus o are față de mama sa, față de acei doi miri, dar mai ales față de noi toți.
Am menționat adineaori de iubirea pe care Dumnezeu o are față de noi toți, față de omenire. Așa că, în continuare vom căuta împreună unele comparații, cu ce putem compara iubirea lui Dumnezeu față de omenire, ca să putem înțelege cât de mult ne iubește Dumnezeu.
Cu ce putem compara?
În primul rând, Dumnezeu iubește omenirea asemenea unui păstor bun. Ce face un păstor bun? Un păstor bun e gata oricând să își de-a viața pentru oile sale, să le apere de lupul cel rău. După cum a făcut și Isus, care este păstorul nostru cel bun, care și-a dat viața pentru oile sale, pentru noi, pentru a ne apăra de lupul cel rău, adică de diavol.
În al doilea rând, Dumnezeu iubește omenirea asemenea unui viticultor bun. Cum se deosebește un viticultor bun de unul rău? Cel rău își abandonează via în mâinile vremii și a sorții, pe când cel bun are grijă de via sa. O apără, o cultivă, o îngrijește. Așa că, Dumnezeu e un viticultor bun sau unul rău? E unul bun, fiindcă are grijă de noi, ne apără și ne protejează ca să creștem mari și buni.
În al treilea rând, Dumnezeu iubește omenirea asemenea celui mai iubitor tată. Cum îi mai spunem noi lui Dumnezeu? Tatăl nostru cel ceresc. De ce? Fiindcă ne iubește enorm, fiindcă ne strânge la pieptul său asemenea unui tată, ne mângâie și are grijă de noi.
Și în ultimul rând, Dumnezeu iubește omenirea mai mult decât o mamă. Fiindcă o mamă uneori poate uita de copilul ei însă Dumnezeu nu uită niciodată de noi.
În încheiere să nu uităm că Dumnezeu ne iubește cel mai mult. Și că nu trebuie să ne fie frică să venim la el, să venim mai aproape de el la sfânta Liturghie, adică aici în față. Să nu ne fie frică să ne apropiem de scaunul de spovadă, fiindcă el dorește să ne arate iubirea sa, să ne ierte și să ne dea multele daruri pe care le are pregătite pentru noi. Amin
