Mc 9,14-29
Textul evangheliei de astăzi ne va relata un caz al unei alungări miraculoase a unui diavol, dintr-un fiu ce era posedat de un spirit mut. De fapt, la începutul textului ni se spune că băiatul posedat a fost adus de către tatăl său discipolilor pentru a fi vindecat, însă aceștia nu au reușit să îi vindece băiatul, până când Domnul însuși a reușit aceasta. În zilele noastre, rareori vedem sau auzim de posedări de diavoli. Iar asta din cauza faptului că multe dintre aceste posedări pot fi explicate din punct de vedere medical, precum epilepsia. Însă asta nu înseamnă că trebuie să respingem complet această realitate. Fiindcă încă există posedări de diavoli. Acesta este motivul pentru care discipoli îl întreabă apoi pe Domnul, în privat, De ce noi nu am putut să-l scoatem? El le-a spus: “Acest soi de diavol nu poate fi scos cu nimic în afară de rugăciune”.
Prin aceste cuvinte, Isus stabilește o nouă legătură directă între rugăciune și reușita alungării de diavoli, mai ales că puterile celui rău și influența sa sunt mult mai subtile în zilele noastre. Aceste influențe rele pot fi găsite mai ales în ispite sau incitarea la fapte rele, care încalc legea lui Dumnezeu.
Făcând mereu ceea ce este moral și legal e una dintre cele mai eficiente căi de a lupa și de a rezista ispitelor diavolului și stimularea la fapte rele. Însă rugăciunea este de asemenea la fel de efectivă după cum a spus și Isus. Prin urmare, putem spune că rugăciunea este importantă în viețile noastre fiindcă cu toți avem anumiți demoni interiori de care trebuie să scăpăm, precum, anumite frici nefondate, anxietatea, depresia necontrolabilă și altele.
