Mc 9,14-29
Vindecarea unui tânăr posedat de diavol
În ziua de astăzi, în ciuda tehnologiei atât de avansate în care aproape toate bolile au câte un leac, tot sunt foarte mulți oameni bolnavi și familiile lor care nu se bazează pe doctori și pe medicamente. Mulți din acești oameni își însoțesc procesul lor medical de vindecare cu multe rugăciuni de cerere la Dumnezeu pentru puterea sa vindecătoare. Până și doctori de cele mai multe ori își sfătuiesc astfel pacienți.
Asemenea următoare povestioare despre un avocat care mărturisise la un moment dat unuia dintre prieteni lui preoți că doctori tatălui lui l-au avertizat asupra inimii slabe a acestuia. Când atingi vârsta de 50 de ani, spune doctorul, poți deja să începi să te pregătești pentru plecarea lui timpurie.
La auzul îndemnului doctorului, avocatul a spus că tatăl său și mama sa au dublat rugăciunile care le făceau de obicei. A continuat să spună că pe lângă devoțiunea lor față de Preasfânta Treime și față de Preasfânta Familie, părinți lui participau la mai multe sfinte Liturghii și la alte novene. Știu asta cu siguranță fiindcă de multe ori mergeam și eu cu ei, a adăugat avocatul. Până la urmă tatăl meu a trăit până la vârsta de 80 de ani. A depășit cu mult predicțiile doctorilor asupra plecării lui timpurii.
Textul evangheliei de astăzi ne va relata un caz al unei alungări miraculoase a unui diavol, dintr-un fiu ce era posedat de un spirit mut. De fapt, la începutul textului ni se spune că băiatul posedat a fost adus de către tatăl său discipolilor pentru a fi vindecat, însă aceștia nu au reușit să îi vindece băiatul, până când Domnul însuși a reușit aceasta. În zilele noastre, rareori vedem sau auzim de posedări de diavoli. Iar asta din cauza faptului că multe dintre aceste posedări pot fi explicate din punct de vedere medical, precum epilepsia. Însă asta nu înseamnă că trebuie să respingem complet această realitate. Fiindcă încă există posedări de diavoli. Acesta este motivul pentru care discipoli îl întreabă apoi pe Domnul, în privat, De ce noi nu am putut să-l scoatem? El le-a spus: “Acest soi de diavol nu poate fi scos cu nimic în afară de rugăciune”.
Prin aceste cuvinte, Isus stabilește o nouă legătură directă între rugăciune și reușita alungării de diavoli, mai ales că puterile celui rău și influența sa sunt mult mai subtile în zilele noastre. Aceste influențe rele pot fi găsite mai ales în ispite sau incitarea la fapte rele, precum: tortura și uciderea oamenilor, violul și răpirile urmate de crimă, traficul de droguri, pornografia și multe altele care încalc legea lui Dumnezeu.
Făcând mereu ceea ce este moral și legal e una dintre cele mai eficiente căi de a lupa și de a rezista ispitelor diavolului și stimularea la fapte rele. Însă rugăciunea este de asemenea la fel de efectivă după cum a spus și Isus. Prin urmare, putem spune că rugăciunea este importantă în viețile noastre fiindcă cu toți avem anumiți demoni interiori de care trebuie să scăpăm, precum, anumite frici nefondate, anxietatea, depresia necontrolabilă și altele. Foarte mulții scriitori spirituali au subliniat această nevoie de rugăciune precum William Clemmons în cartea sa intitulată Descoperind adâncurile. Și spunea: Odihna este necesară pentru o relație serioasă cu tatăl ceresc. Dacă calendarul de activități al unei persoane este unul extrem de grăbit și de agitat încât toată viața o trăiește în tensiunea de a merge de la o activitate la alta sau de a fi atât de concentrat asupra muncii încât îi consumă viața, apoi viața de rugăciune începe să fie amenințată iar de cele mai multe ori imposibilă. În acest caz, o încetinire a vieții este absolut necesară și poate presupune o reorganizare a stilului de viață, prin renunțarea la tot ceea ce este rău și prin începerea cu seriozitate a unei vieți de rugăciune.
Și voi încheia cu ceea ce ne-a spus Isus astăzi: “Acest soi de diavol nu poate fi scos cu nimic în afară de rugăciune” (v.29). Amin
