Dt 26,4-10
Rom 10,8-13
Lc 4,1-13
Data aceasta vom începe cu un mic test, verificare a cunoștințelor. Voi ce spuneți, călugări mereu stăteau în mănăstiri, după cum ar trebui să facă astăzi? Nu. Ci în primele secole ale Bisericii aceștia își abandonau viața lumească și se retrăgeau în deșert, singuri, pentru a se ruga și pentru a-și trăi viața într-un continuu post, și reculegere.
Ei bine, ceea ce doresc să vă povestesc ceea ce s-a întâmplat, în deșert cu unul dintre acești primi călugări.
Diavolul îi sugerase la un moment unui călugăr, Astăzi odihnește-te; mâine vei face pocăință! Însă acest călugăr i-a răspuns ispititorului, Pleacă, Satană! Astăzi voi face pocăinţă: mâine, dacă este cazul, mă voi odihni”.
De ce credeți că a reușit acest călugăr să învingă ispita diavolului de a lenevi? Fiindcă el era mereu, împreună cu Cristos. Îl avea mereu pe Cristos în inima sa, motiv pentru care a fost destul de puternic și vigilent ca capcana ispititorului, pentru a nu cădea în ea. De aceea, noi va trebui să fim mereu cu Isus, adică să fim mereu ascultători față de Dumnezeu Tatăl, după cum a făcut Isus și în textul evangheliei de astăzi?
Dar că tot veni vorba, despre ce a fost vorba în evanghelia de astăzi? Ce a făcut Isus astăzi? Pe scurt, Isus a avut parte de ispitele diavolului la finalul postului său de 40 de zile. Mai exact, după ce Isus a fost botezat, în râul Iordan de către Ioan Botezătorul, acesta a fost dus de către Duhul Sfânt, în pustiu, în deșert pentru a posti timp de 40 de zile. Pentru a se pregăti pentru îndeplinirea misiunii dată lui de către Tatăl, aceea de a obține mântuirea noastră a tuturor. Însă la finalul acestor zile, a apărut diavolul, care a încercat să îl ispitească pe Cristos, pe Dumnezeu. Și a încercat cu trei mari ispite, cea a bunurilor pământești sau a stomacului, cea a puterii sau a dominației acestei lumii și cea a faimei. Și le vom lua pe rând.
Prima ispită, cea a bunurilor pământești. Ce a încercat diavolul să facă, să îl pună pe Cristos să facă? Să transforme o piatră într-o pâine. Vă da-ți seama că după 40 de zile de post, lui Cristos îi era extrem de foame, iar diavolul, viclean cum e, nu a pierdut timpul în a profita de această foame a lui Cristos. Însă Isus ce i-a răspuns? Că nu doar cu pâine se hrănește omul… Ce a vrut Cristos să spună prin aceasta? Că omul nu trebuie să se ocupe 
doar de trup, ci și de suflet. Sufletul e la fel de important precum trupul. Nu avem cum să ne ocupăm de una și de cealaltă nu. Fiindcă ori una ori alta va muri dacă le neglijăm prea mult. De aceea, în acest timp al Postului Mare va trebui să ne ocupăm mai mult de cealaltă parte de a noastră care o neglijăm mai mereu, de suflet.
A doua ispită a lui Cristos a fost cea a puterii. Adică? În ce a constat? Ce i-a spus diavolul? Diavolul i-a arătat lui Cristos toate împărățiile lumii și i-a spus că i le va da pe toate dacă i se închină lui. Însă Cristos, i-a închis gura diavolului și i-a spus că nu sunt ale lui toate acestea și că doar lui Dumnezeu trebuie să ne închinăm. Nu banilor, nu mâncării, nu puterii, nu telefoanelor în biserică, nu altor ocupații care nu fac nimic altceva decât să ocupe tot locul din inima noastră și care îl dau afara pe Dumnezeu din ea. Cel mai bun moment în care putem începe să ne debarasăm de acești idoli falși e acum, în Postul Mare. Timp special pentru vindecarea inimilor noastre și de înlăturare a tuturor viciilor.
A treia ispită a lui Cristos, a fost cea a faimei. Mai exact, diavolul l-a dus pe Isus pe cel mai înalt loc de pe Templul din Ierusalim, la baza căruia se afla și o prăpastie mare. Pe scurt Cristos se afla foarte sus. Iar diavolul i-a spus să se arunce. Că Dumnezeu îl va salva prin îngeri lui, iar astfel va și dovedi oamenilor cine e, va deveni vestit. Însă Isus îl alungă de tot pe diavol spunându-i că Nu-l vei ispiti pe Domnul Dumnezeul tău.
Iar la Final, vă voi da o temă, temă pe care va trebui să o îndepliniți în acest Post Mare. Această temă constă în următoarea întrebare, cum să ne petrecem Postul Mare? Iar răspunsul e simplu, imitându-l pe Isus, adică:
Fiul îl cunoaşte pe Tatăl: cât de solidă este pregătirea noastră religioasă?
Fiul îl iubeşte pe Tatăl: dar noi cum ne comportăm?
Fiul îi mulţumeşte Tatălui: cum particip la sfânta Liturghie?
Fiul îl sărbătoreşte pe Tatăl: cum îmi petrec ziua Domnului?
Fiul munceşte pentru Tatăl: ce fac pentru împărăția lui Dumnezeu?
Fiul are încredere în Tatăl: credem în iubirea sa părintească și infinită, și ne abandonăm lui? Amin
