Dt 26,4-10
Rom 10,8-13
Lc 4,1-13
Un marinar s-a spovedit la un moment dat unui preot. Părinte, nu am mai fost la spovadă de foarte mult timp. Însă doresc să mă mărturisesc acum, că am fost ispitit de foarte multe ori și am și căzut în păcat. De câte ori fiul meu? Admiți, cu umilință, că ai fost ispitit și că ai căzut în păcat de 20 de ori? l-a întrebat preotul. Navigați părinte, navighați, i-a răspuns marinarul. Atunci de 50 de ori?… Navigați părinte, navigați. Să nu spui că de o sută de ori…. Ancorați, părinte, ancorați, a răspuns într-un final marinarul.
După ce preotul i-a dat sfaturile marinarului, acesta l-a întrebat, Părinte, tot mă pot duce în cer? Navighează fiul meu, navighează. A venit răspunsul. Mă voi duce în purgator?….navighează fiul meu, navighează. Să nu spuneți că….în iad. Ancorează fiul meu ancorează.
Ispita este o realitate omniprezentă în viață. Până și Domnul însuși a fost ispitit. În textul evangheliei de astăzi am văzut cum Isus a fost ispitit de către diavol. Cele mai uzuale denumiri ale acestor trei ispite sunt, seducerea ușorului și a convenienței, atracția spre calea ușoară de salvare a lumii. Diavolul îl ispitește pe Isus să aleagă calea cea ușoară de atragere a oamenilor decât calea lungă și dificilă, calea Crucii după voința Tatălui.
Această ispitire a lui Isus de către diavol poate fi și o ispitire pentru fiecare dintre noi, în viața de zi cu zi. Nevoia de a fi sinceri cu Dumnezeu este reală însă tot la fel este și nevoia de a altera adevărul. Sfântul Apostol Paul în scrisoarea sa către Romani spunea că știu ce fac: nu săvârșesc ceea ce vreau, ci fac ceea ce urăsc (7,15). Știu și sunt conștient că e păcat să fur însă tot furam bani de acasă când eram în școala generală.
Ispita ne poate duce la păcat, spunea la un moment dat un preot într-o predică de-a sa. Autori spirituali ne spun să nu le căutăm fiindcă nimeni nu e capabil să le învingă, să le depășească. Încă cu toți sunt de acord că Dumnezeu nu ne ispitește niciodată, fiindcă 
Dumnezeu e binele suprem, prin urmare nu are cum să săvârșească faptele rele. După cum bine știm deja, Dumnezeu i-a permis satanei să îl testeze pe Iob, din Vechiul Testament, pentru a dovedi virtutea sa însă nu Dumnezeu e cel care l-a ispitit, ci Satana. De asemenea, Dumnezeu nu dorește niciodată răul, ci îl permite prin a nu-l împiedica să ajungă la noi. Prin urmare, putem trage concluzia că ispita joacă un rol pozitiv în viața noastră creștină, rolul de a ne face mai puternici.
Însă, ce e de fapt ispita? Ispita nu este un păcat, după cum am spus adiniaori, ci vine de la cel rău. Dumnezeu doar ne testează. Abia când cedăm acelei propuneri indecente ale diavolului, are loc păcatul. Dumnezeu ne testează doar pentru a vedea cât de buni suntem. Asemenea unei femei care testează fidelitatea logodnicului ei. Ori asemenea unui aur testat de foc, tot la fel suntem testați pentru a vedea dacă iubirea și credința noastră sunt cu adevărat curate. Dumnezeu ne testează, nu pentru a ne face viața mai dificilă ci pentru a ne face persoane mai bune. Dumnezeu ne testează pentru ca noi să putem dovedi de partea cui ne aflăm, de partea Satanei sau a lui Dumnezeu.
Ispita mai poate veni și sub forma alegerii căii mau ușoare, mai scurte. Ispita mai poate veni și sub forma rostirii unei minciunii din frica de a nu fi pedepsiți sau umiliți.
În prima ispită, Satana i-a cerut lui Cristos să transforme acea piatră într-o pâine, însă Isus i-a răspuns că nu doar cu pâine…(v4). Mă întreb, de ce oare a spus Isus aceasta. Dumnezeu a creat bogățiile și lucrurile materiale pentru ca ele să ne fie de folos. Pâinea susține, puterea vieții și menține sănătatea unei persoane. Abia în momentul în care pâinea devine binele din viața noastră, în locul lui Dumnezeu, abia atunci încep cu adevărat problemele. Omul are trup și suflet, de care trebuie să se ocupe ca să fie cu adevărat o persoană sănătoasă. Dacă unul dintre noi se ocupă, are grijă numai de trup ori numai de suflet, atunci sănătatea lui e destul de îndoielnică, fiindcă Acolo unde e trupul, acolo e și sufletul.
Cea de-a doua ispită e aceea în care diavolul i-a spus lui Isus că toate împărățiile lumii aparțin lui și că dacă Isus se închină lui, Satanei, atunci i le va da. Însă Isus i-a spus Pe Domnul Dumnezeul tău îl vei adora și numai lui îi vei sluji (v.8). Îmi amintesc de ultimele alegeri. Erau atât de multe persoane care candidau pentru funcții publice, din simpla dorință de putere și abia după aceasta pentru slujire. Uneori, unii dintre ei ajungeau să și înșele oameni pentru a le obține votul. Se foloseau de bani sau diverse bunuri pentru a se asigura că vor fi aleși. Însă când se aflau la putere, în acele funcții începeau să manipuleze oameni fiindcă ei aveau puterea. Fiindcă ei erau șefi. Se foloseau de propria putere pentru a-și propaga propriile interese. Făceau din putere centrul vieții lor în loc ca acolo să se afle Dumnezeu.
În cea de-a treia ispită, diavolul i-a cerut lui Isus să se arunce de pe coama templului. Însă Isus i-a răspuns Nu-l vei ispiti pe Domnul Dumnezeul tău (v.12). Uneori și noi suntem la fel, îl ispitim pe Dumnezeu ori îl mituim doar pentru a vedea capacitatea sa de a ne răspunde la toate nevoile. Dacă nu primim ceea ce am cerut, atunci începem să punem punct la toate, să mințim și să comitem multe alte păcate. De asemenea, popularitatea și măreția ne conduc la provocarea lui Dumnezeu și la testarea puterii sale. Mulți oameni aspiră și doresc să fie mari doctori, artiști, jucători de sport populari, actori vestiți și multe altele care presupun măreția. Ei bine, acestea nu sunt rele. Ci devin rele în momentul în care scopul nostru devine acela de a le face doar pentru a deveni populari și mari, pentru a avea onoare în loc de slujire și spre mai marea glorie a lui Dumnezeu.
Așa că, întrebarea cu care voi încheia e, dar eu, îl fac popular pe Dumnezeu în viața mea? Îl fac pe el cel mai mare dintre toți? Amin
