Mt 18,21-35
În textul evangheliei de astăzi vom vedea cum Petru, crezând că a depășit învățăturile rabinilor, îi face o propunere lui Cristos, de a ierta pe aproapele de șapte ori, cifră care reprezenta perfecțiunea la evrei. Semnifica întregul, asemenea creației care a fost desăvârșită în șapte zile. El crezuse că era foarte generos, prin urmare merita aprecierea lui Cristos. Însă Isus îi răspunde că Nu-ţi spun până la şapte ori, ci până la șaptezeci de ori şapte. Cu alte cuvinte, Isus le cere discipolilor săi să îi ierte pe cei din jur fără limite, întotdeauna. Mai ales că iertarea ține mai ales de iubire și nu de număr.
:max_bytes(150000):strip_icc()/PeterWalksOnWater1500x2000-56a1462a3df78cf7726914d0.jpg)
Un lucru e clar, că iertarea este foarte grea, mai ales dacă suntem răniți din cauza unor probleme vechi, respingeri sau umilințe, suspiciuni sau neîncredere. Iertarea doare, mai ales când e extinsă la cineva care chiar are nevoie de ea, care nu a meritat-o și care s-ar putea folosi de ea. Iertarea costă mai ales când presupune acceptarea și nu cererea, sau răsplata pentru răul provocat, eliberarea celuilalt în locul obținerii răzbunării, ajungerea la el cu iubire în loc să renunțăm la resentimente.
Însă iertarea este o nevoie a noastră profundă și în același timp cea mai mare realizare a noastră. Va trebui să dăm drumul celeilalte persoane prin mărturisirea păcatelor noastre și prin rugăciune. Aceasta e adevărata iertare. Va trebui să contribuim la iertarea vindecătoare de care avem nevoie și după care tânjește atâta lume. Să nu uităm că e mai simplu dacă iertăm și uităm decât să ne amintim și să ținem ranchiună.
