Fap 2,36-41
In 20,11-18
Ne aflăm în ce de-a treia zi din Octava Paștelui, din cele opt zile de sărbătoare a Învierii Domnului Nostru Isus Cristos, zi în care am putut auzi alte două mărturii ale învierii lui Cristos. În prima lectură de la această sfântă Liturghie am putut auzi mărturia apostolului Petru, care le vorbea iudeilor adunați la Ierusalim, despre Domnul nostru Isus Cristos, despre Mântuitorul omenirii, prin a cărui moarte și înviere, cu toți am primit o nouă speranță, speranța de a fi mântuiți și de a fi eliberați din tirania păcatului.
Însă, în textul evangheliei de astăzi, am auzit cum Domnul a apărut Mariei Magdalena, una dintre cele mai apropiate discipole ale sale, imediat după învierea sa din morți. Maria era distrusă și plină de durere, gândindu-se că cineva i-a furat trupului mântuitorului cu adevărat, însă Domnul îi apare Mariei și îi arată că nu e adevărat, că nimeni nu l-a furat că el a înviat cu adevărat, că el a învins moartea. Prin faptul că Cristos s-a arătat ei cu trup omenesc, a dovedit că el cu adevărat a înviat din morți și că nu este doar o fantasmă.
Indiferent de aceste momente la care au fost martori atât sfântul apostol Petru cât și Maria Magdalena, momente în care Domnul le-a arătat că cuvintele și promisiunile sale s-au împlinit cu adevărat, noi credem și datorită altor mărturii, altor martori, asemenea discipolilor care au văzut cu proprii lor ochi și au atins cu propria lor mână și limbă, pe Domnul înviat din morți, adevăratul trup și prezență a Domnului. El nu era o simplă fantomă, un duh, ci este și a fost prezent în mijlocul nostru cu un trup adevărat, totul, până în ziua în care va coborî din nou din ceruri.
Acesta este motivul pentru care apostoli și discipoli au fost atât de curajoși și atât de devotați în răspândirea adevărului, în răspândirea mărturiei lor, a învierii Domnului. Dacă învierea Domnului ar fi fost o minciună, după cum au propagat marele preot și farisei, care au încercat să prevină răspândirea adevărului la popor, atunci discipoli nu ar mai fi făcut, nimic din ceea ce au făcut, nu s-ar mai fi riscat să sufere și să moară de dragul Mântuitorului, pentru Cristos.
Un lucru e clar, că noi toți, deși nu l-am văzut pe Domnul înviat în persoană, noi tot credem că Cristos înviat cu adevărat. De ce oare? Fiindcă apostoli au fost martori adevărului, pentru că apostoli au vorbit adevărul, și că nu au ascuns nimic celor care le-au transmis acest adevăr. Prin acest mod ei au transmis mai departe credința pe care o aveau, succesorilor lor, episcopilor și preoților Bisericii, iar de la ei, nouă tuturor, credincioșilor, de atunci până astăzi, și de astăzi pentru totdeauna.
Acum, cu toți suntem chemați la același timp de slujire la care Domnul i-a chemat pe apostoli și pe discipoli săi. Toți cei care am primit sacramentul Botezului și am devenit astfel membri ai Bisericii suntem chemați să fim martori la viața Domnului, la munca, moartea și învierea lui, la a vorbi despre același adevăr despre care au vorbit și apostoli și discipoli lui Cristos.
Asta e ceea ce trebuie să facem noi zi de zi ca și creștini botezați. Însă, asta nu înseamnă că trebuie să mergem pe străzi și să începem să predicăm vestea cea bună a Domnului, putem face și aceasta, să spunem direct oamenilor adevărul său, după cum a făcut și apostolul Petru, însă mai important e, ne-am însușit noi această credință, în viața noastră de zi cu zi? Ne-am trăit noi viețile, pline de acțiuni care ne fac cu adevărat, pe toți, popor demn de harul și iubirea lui Dumnezeu?
De aceea va trebui să ne asigurăm de acest angajament al nostru pascal, de a fi creștini mai buni, dedicând timp și efort în a fi slujitori credincioși și rodnici ai Domnului. Pentru ca, prin noi și prin munca noastră să putem aduce mult mai multe suflete mai aproape de harul mântuitor al lui Dumnezeu. Pentru ca tot mai mulți oameni să se poată apropria de primirea mântuirii lui Dumnezeu, pentru ca tot mai multe suflete să poată fi salvate de la amenințarea condamnării la focul cel veșnic al iadului.
Fie ca Domnul să fie mereu cu noi, ca să putem fi mai curajoși în credința noastră, astfel încât să putem persevera mereu prin încercările cu care avem de-a face, dacă continuăm să fim creștini fideli și devotați lui Dumnezeu. Amin
