Fap 5,12-16
Ap 1,9-11a.12-13.17-19
In 20,19-31
Dragi copii, iubiți credincioși, voi începe prin a vă citi ori recita scrisoarea unui copilaș din orașul Copenhaga, scrisoare care e un pic cam tristă, dar care ne va ajuta să înțelegem faptul că unele lucruri se pot vedea numai cu inima.
Acest copilaș spunea că, Aici, în institut, prietenii mei sunt foarte buni și îmi povestesc mereu tot ceea ce se întâmplă în jurul meu, dar știu că uneori nu este adevărat și că o fac doar ca să mă înveselească. Este un copil care îmi povestește totdeauna multe lucruri, descriindu-mi culorile florilor din grădină, culoarea zidurilor caselor și particularitățile oamenilor care trec pe drum.
Acum lumea mea este așa cum mi-a descris-o el. Dar acel prieten nu mai este, pentru că a plecat într-un alt spital, departe de oraș. Înainte să plece, mi-a pus în mână firul unui zmeu și mi-a spus că zmeul este roșu și galben și că a urcat foarte mult, încât aproape nu-l mai vedea. Astăzi, în schimb, mama mi-a spus că și acel copil era orb ca și mine. Atunci am plâns.
Voi ce credeți, apostolul Toma, cum a reacționat când și-a dat seama, că Domnul său era cu adevărat viu? Eu aș zice că a plâns de bucurie și de tristețe. De bucurie că era cu adevărat viu și din nou alături de ei, iar trist fiindcă nu a reușit să creadă în el, asemenea 
celorlalți, fără să îl vadă fizic, fără dovezile necesare.
Dar despre ce a fost vorba în textul evangheliei de astăzi? Ce a făcut Isus astăzi? Simplu, Isus a venit din nou la discipoli săi și le-a vorbit, și l-a dat lor pe Duhul sfânt. Mai exact. După învierea sa, Cristos s-a arătat de mai multe ori, ucenicilor săi, și altor persoane apropiate lui. De ținut minte e faptul că de fiecare dată când Isus se arăta lor, apărea din senin, și întotdeauna în ziua de Duminică, de aici și numele Duminicii de ziua Domnului. Apoi, de fiecare dată când sosea el îi saluta pe cei de față cu expresia Pace vouă! ei bine, în textul evangheliei de astăzi putem observa două apariții de ale mântuitorului. În prima din ele erau doar 10 discipoli, fără Toma, iar Isus, printre altele, le-a oferit lor pe Duhul Sfânt, cu darurile sale, prin a sufla asupra lor. După ce a plecat Isus, a apărut și apostolul Toma, care în ciuda bucuriei celorlalți și a mărturiei lor Toma a spus clar, că până nu îl va vedea el cu ochi lui, și până nu îl va atinge cu mâna nu va crede. După o săptămână, ce credeți că s-a întâmplat? A apărut din nou Isus, în același stil, din senin, i-a salutat, Pace vouă, însă de data asta era și Toma de față, așa că primul lucru pe care l-a făcut Isus a fost să îi dovedească lui Toma că el este cu adevărat prin a-l lăsa să îl atingă.
Acum, o scurtă întrebare, ce anume ne învață Toma pe noi astăzi? Voi ce credeți?
În primul rând, că trebuie să credem în Cristos viu și mereu activ în Biserică, chiar dacă nu îl vedem, el este mereu alături de noi. Ne învață că această neîncredere a sa inițială nu trebuie să fie și a noastră ci că trebuie să învățăm din greșeala lui, pentru ca noi să avem o credință puternică.
Apoi, principalul mod prin care Isus este mereu prezent și lucrează în Biserică e prin Euharistie, prin apostoli, episcopi, preoți, prin Biblie, sacramente și alte asemenea.
Dar în cei săraci, Isus este prezent? Voi ce spuneți? Da, Isus este prezent mai ales înc ei săraci și în toți cei car au nevoie de ajutorul nostru, indiferent că acesta e material sau spiritual ori psihic.
Și voi încheia prin a vă destăinui un mic secret. Adică, ce anume trebuie să facem ca să îl și vedem pe Isus. Voi ce credeți? Va trebui să avem credință și iubire. Adică va trebui să credem în cuvântul lui care ne-a fost transmis și mărturisit prin apostoli. Apoi, va trebui să avem o iubire plină de adorație și recunoștință față de persoana sa. Dar mai ales să fim fericiți că el este Viu cu adevărat. Amin.
