In 3,7b-15
De-a lungul istoriei, mulți gânditori și filosofi au trasat propriul plan și imagine a comunității umane ideale ori a societății. Cel mai cunoscut dintre ei e opera Utopia a sfântului Toma de Aquino. Însă, după cum numele însuși indică, acest nici un loc, nu există nicăieri.
Textul din Faptele Apostolilor pe care îl vom auzi astăzi ne va descrie condiția primei comunități din Ierusalim, compusă din primi creștini, ce trăiau viața Domnului înviat în spirit. Sfântul evanghelist Luca a portretizat aceasta în termeni de aur, în tonuri și nuanțe ideale.
Astfel, folosindu-ne de anumite criterii, vă invit să analizăm puțin prima comunitate din Ierusalim. Din punct de vedere economic, vom auzi că Niciunul dintre ei nu spunea că ceea ce are este al său, ci toate le aveau în comun. Ba mai mult că, nu era niciunul dintre ei care să ducă lipsă, căci toți care posedau terenuri sau case, le vindeau, aduceau prețul celor vândute și îl puneau la picioarele apostolilor; apoi se împărțea fiecăruia după cum avea nevoie.
Relațiile lor sociale sunt descrise în nuanțe idilice că mulțimea celor care au crezut era o singură inimă și un singur suflet.
Apoi, autoritatea era exercitată de către apostoli, Apostolii dădeau mărturie cu multă putere despre învierea Domnului Isus și ei toți se bucurau de mult har.
Faptele Apostolilor continuă apoi cu diverse relatări ce ne arată faptul că condițiile ideale sunt cel mai adesea mai mult niște idealuri decât realitate. Însă, modul, calea lui Dumnezeu este una destul de clară. Fiecare comunitate creștină, din acel moment până astăzi, trebuie să îndeplinească acest ideal ce ne va fi prezentat în Faptele Apostolilor.
