Mt 13, 54-58
În textul evangheliei de astăzi, vom auzi despre un moment în care Isus s-a reîntors în satul său natal. Însă, această întoarcere a sa nu a fost una fericită, fiindcă nazarinenii, deja auziseră de faptele mărețe ale lui Cristos, iar în acel moment în care Cristos s-a întors ei imediat au început să se scandalizeze, amintind totodată de tatăl său adoptiv, de 
sfântul Iosif, numindu-l pe Isus ca fiind fiul tâmplarului, și de rudele sale.
Astăzi, biserica comemorează sărbătoarea sfântului Iosif, muncitorul. Una din cele două sărbători ale sale, din anul liturgic, pe lângă cea de pe 19 martie. Sfântul Iosif, știm cu toți cine era, o mare parte din viața lui, însă astăzi comemorăm o altă parte a lui, cea în care a muncit, zi de zi, pentru a-și întreține familia, pentru a avea grijă de cei dragi ai lui. A muncit enorm și mereu fără să se plângă de aceasta.
Astfel, ceea ce trebuie noi să ne însușim astăzi de la sfântul Iosif, e tocmai acest stil al său. De a munci pentru cei dragi ai noștri și nu oricum ci fără să ne plângem sau să ne lăudăm celor din jur. Să avem curaj, curajul de a-i iubi enorm pe cei dragi ai noștri. După cum și sfântul Iosif și-a iubit enorm familia.
