Fap 13,14.43-52
Ap 7,9.13a.14b-17
In 10,27-30
Dragi copii iubiți credincioși, voi începe astăzi prin a vă relata o povestioară pe care, unii dintre voi cred că deja a-ți mai auzit-o, însă care se potrivește de minune cu textul evangheliei de astăzi.
A fost odată un fragment dintr-un puzzle care căzuse în spatele frigiderului şi pe care nu a reuşit nimeni să îl găsească. Era un fragment dintr-un puzzle foarte mare: avea forma unui omuleţ şi avea pe spate un desen curios galben, maro, roşu şi alb.
A stat mult timp în spatele frigiderului, încât uitase şi ce este. Totuşi, a hotărât să se numească “Bucăţică”. A privit în jur: toate celelalte lucruri pe care le vedea erau obiecte clar conturate. Masa era masă, scaunul era scaun, chiar şi pisica era pisică. Dar el ce era? Aşa, a hotărât să plece să descopere.
Cu picioarele sale rotunde, a ieşit în grădină şi a început cercetarea.
A văzut că nu era nici o bucăţică de piatră, nici o picătură din fântână şi nici o aşchie de lemn. Şi aşa mai departe. După lungi căutări, s-a oprit printre cioburile unei sticle din mijlocul străzii.
A trecut pe acolo un copil cu bicicleta şi, pâsss!, i s-a spart un cauciuc.
– O, nu! a spus copilul şi a privit în jos. Printre bucăţile de sticlă spartă a văzut “Bucăţica”; a luat-o şi a fugit în casă, strigând:
– Mamă, mamă, l-am găsit! Am găsit fragmentul din puzzle-ul meu. Într-o clipă, “Bucăţică” era îmbrăţişat de multe fragmente ca şi el, şi cu o bucurie imensă a înţeles că se terminase căutarea lui. Acum ştia ce este! Acum aveau un sens şi petele colorate de pe spatele lui: galben şi maro erau părţi din blana unui tigru, roşul şi albul erau părţi din dinţi şi din gura deschisă.
Toate fragmenţelele trebuiau să formeze un tigru magnific din junglă.
– Bine ai venit! Te aşteptam! au strigat în cor toate celelalte fragmente din puzzle. Ne lipseai mult!
– Şi voi mi-aţi lipsit mult, fraţii mei! a spus “Bucăţică”, în culmea fericirii.
Duminica a patra din timpul pascal, mai este numită și Duminica Bunului Păstor, pentru simplu fapt că lecturile de astăzi, de la sfintele liturghii ne vorbesc despre Cristos ca bun păstor. Un păstor nu are cum să fie numit păstor, decât dacă are o turmă de oi, decât dacă are ceva de care să se îngrijească. De aceea, asemenea acestei bucățele de puzzle, despre care tocmai am vorbit, fiecare dintre noi își are un loc al său, fiecare își are chemarea sa în împărăția lui Dumnezeu, iar până ajungem acolo, aici pe pământ.
Voi când auziți cuvântul chemare la ce anume vă gândiți prima oare? Să nu spuneți că la momentul în care mama vă cheamă la masă ori clopoțelul la școală. Prin chemare ne referim la vocație, indiferent că e la preoție ori la viața consacrată. Cu alte cuvinte, astăzi este și ziua mondială de rugăciune pentru vocații. Vocații care sunt atât de necesare în păstorirea turmei Domnului care crește de la an la an.
Însă, pentru a-l înţelege mai bine pe Isus înviat, și pentru a înţelege mai bine chemarea creştină la preoţie, la viaţa consacrată, la căsătorie, trebuie să ne rugăm Duhului Sfânt. De aceea voi încheia cu o Rugăciune pentru vocaţii. Rugăciune luată dintr-un Catehism.
Această rugăciune sună cam așa:
Tată, dăruieşte-ne
Duhul iubirii,
Duhul Fiului tău.
Duh al înţelepciunii,
Dăruieşte-ne lumină,
Pentru a alege cu bucurie
Căile Domnului.
Duh al înţelegerii,
Fă-ne capabili să citim
Voinţa Domnului
În împrejurările vieţii.
Duh al sfatului,
Condu-ne cu docilitate
Pe calea vieţii.
Duh al tăriei,
Dă-ne curajul să mărturisim credinţa
În orice împrejurare a vieţii.
Duh al ştiinţei,
Arată-ne drumul
Pe care ni l-a ales Dumnezeu.
Duh al evlaviei,
Fă să creştem mereu
În prietenie şi comuniune
Cu Domnul.
Duh al sfintei frici de Dumnezeu,
Deschide-ne inimile
Încrederii şi respectului faţă de Domnul.
