Duminica a 4-a a Paștelui (C) – 4

Fap 13,14.43-52
Ap 7,9.13a.14b-17
In 10,27-30

Isus, Păstorul cel bun: noi suntem în mâinile sale

De multe ori stăm și ne gândim la Isus ca la Păstorul cel bun. Iar a ne gândi la Isus ca la Păstorul cel bun ne reamintește de relația și prietenia intimă dintre Isus și noi. Începutul textului evangheliei de astăzi ne oferă o imagine a acestei relații intime dintre Isus și noi. După cum spusese și Isus: Oile mele ascultă glasul meu; eu le cunosc, iar ele mă urmează (v.27). O altă dovadă a acestei relații intime dintre Isus și noi o putem găsi spre finalul acestei scurte evanghelii de astăzi atunci când Isus spune despre noi, oile sale că: Nimeni nu le va răpi din mâna mea (v.28). Iată o foarte frumoasă descriere a lui Isus care e aproape de noi și ne protejează, noi suntem în mâinile sale. O parte din acel minunat poem intitulat Urme de pașii (Footprints) ne reamintește de cât de aproape e Dumnezeu de fiecare dintre noi:

Am observat că în cele mai grele perioade din viața mea

Au fost doar un singur rând de pași în nisip.

De ce, atunci când am avut nevoie mai mare de tine,

tu nu ai fost acolo pentru mine?

Domnul a răspuns:

Anii în care ai văzut doar un singur rând de pași în nisip,

copilul meu, sunt aceia în care te-am purtat în brațe.

În textul evangheliei de astăzi, am avut ocazia să îl auzim pe Isus cum ne-a spus ceea ce oferă el oilor sale, adică: le dau viaţa veşnică (v.28), însă nu a explicat cum. De acum de două ori am văzut în evanghelia lui Ioan cum Isus a spus că el ne va oferi viața veșnică. În acel moment în care Isus s-a întâlnit cu femeia care venea să ia apă de la o fântână din Samaria, i-a spus că: apa pe care i-o voi da eu va deveni în el izvor de apă care ţâşneşte spre viaţa veşnică (In 4,14). Acel izvor de apă care ne dă viața veșnică este nimeni altul decât Duhul Sfânt pe care îl primim mai întâi la botez. Apoi, două capitole mai târziu îl auzim pe Isus cum spune: Cine mănâncă trupul meu şi bea sângele meu are viaţa veşnică şi eu îl voi învia în ziua de pe urmă (In 6,54). Prin urmare, Isus este păstorul cel bun, care ne ține în mâinile sale pentru a ne proteja, și care ne promite viața veșnică prin Botez și Euharistie.

Isus nu doar că este Păstorul cel bun care e aproape de noi, care ne ține în mâinile sale și ne dă viața veșnică, ci el dorește ca și noi să fim aproape de el. Putem vedea asta în aceiași întâlnire a lui Isus cu femeia de la fântâna din Samaria. Când Isus a ajuns la fântână, lui și discipolilor lui cu siguranță le era foame din moment ce discipoli s-au dus imediat în cetatea din apropiere pentru a procura mâncare. Pe când ei erau plecați, Isus a avut o conversație foarte frumoasă cu femeia iar ea și-a deschis inima lui tot mai mult, până în acel punct în care i-a cerut această apă pe care Isus are să o dea (In 4,15). Când discipoli s-au întors și i-au oferit mâncare Isus le-a spus că el deja avea mâncare chiar dacă nu mâncase nimic (In 4,32). Femeia Samariteană care și-a deschis inima lui a fost toată mâncarea și băutura de care Isus a avut nevoie în acea zi. Asta e ceea ce dorește Isus și de la noi, să ne deschidem inimile lui și să stăm aproape de el mereu, la fel cum e aproape de noi și acum. Zaheu a fost curios să îl vad pe Isus, așa că s-a urcat într-un copac, însă Isus a dorit mai mult decât atât, să fie văzut de Zaheu așa că Isus i-a cerut lui Zaheu să îl invite în casa lui (Lc 19,1-10). Isus dorește ca și noi să îl invităm în casa și în inima noastră. Același lucru îl vedem din nou în acel moment în care Isus moare pe cruce, când a spus: Mie sete (In 19,28). Un lucru e clar, că Isus era deshidratat și chiar îi era sete însă mai presus de toate noi înțelegem această expresie ca fiind una din cele șapte cuvinte de pe urmă a lui Isus, ca cale a sa de a ne spune că lui îi este sete de iubirea, prietenia și afecțiunea noastră. Așa că întrebarea e, cum satisfacem noi această foame și sete a lui Isus față de noi? Prin a petrece timp cu el în rugăciune zi de zi. Să ne rugăm, însă nu doar câteva minute în fiecare dimineață și seară, ci pe cât de mult putem noi zi de zi. În rugăciune, mai presus de toate, noi satisfacem foamea și setea lui Isus după iubirea noastră. Noi satisfacem această foame și sete ori de câte ori venim la sfânta Liturghie, zi de zi dacă reușim. Satisfacem această foame și sete atunci când citim cuvintele sale din evanghelii acasă, din propriile noastre Biblii. Satisfacem această foame și sete atunci când îl primim pe El în sacramente. De fiecare dată când îl iubim pe Isus în modul în care reușim, noi satisfacem foamea și setea lui față de noi.

De fiecare dată când reușim să satisfacem foamea și setea lui Isus față de noi, Isus Păstorul cel bun continuă să ne iubească și să aibă grijă de noi prin a ne chema la preoție și la viața consacrată, pentru a avea grijă de noi și pentru a ne putea păstori. Preoția este un semn al iubirii și grijii lui Dumnezeu față de noi. Astăzi, celebrăm și Duminica Vocațiilor, zi în care suntem invitați să ne rugăm ca tot mai mulți bărbați și femei să răspundă chemării lui Dumnezeu de a se dedica pe ei înșiși Lui în preoție și în viața consacrată. În prima lectură de astăzi am văzut cum Paul și Barnaba au fost chemați de Domnul pentru a fi păstori, pentru a fi Lumina pentru popoare și instrumente ale mântuirii până la marginile pământului (Fap 13,47). Cea de-a doua lectură, luată din cartea Apocalipsului este un fragment dintr-o viziune pe care Ioan a primit-o despre cer. În fragmentul de astăzi am văzut cum Ioan vede martiri din ceruri: Aceștia sunt cei care vin din strâmtorarea cea mare. Ei şi-au spălat hainele şi le-au albit în sângele mielului (v.14b). Un preot martir despre care am auzit recent  e Preotul Augusto (Augusto Rafael Ramirez Monasterio) un preot din Guatemala. Acesta a fost prins, torturat și martirizat în ziua de 7 noiembrie 1983, la vârsta de 46 de ani. Canonizarea sa a fost deschisă în 2013. Spre sfârșitul vieții sale, a fost un adevărat păstor bun pentru turma sa.

Astăzi va trebui să ne gândim la Isus ca Păstorul nostru cel Bun și a relația intimă de prietenie dintre El și noi. Isus a spus: Oile mele ascultă glasul meu; eu le cunosc, iar ele mă urmează (v.27), iar apoi: Nimeni nu le va răpi din mâna mea (v.28). O foarte frumoasă descriere a lui Isus care e aproape de noi și ne protejează, noi suntem în mâinile sale. După cum o mamă și un tată își ține copilul în brațe, tot la fel Isus ne ține și pe noi în brațele sale aproape de El. El dorește ca noi să fim aproape de el. Când femeia samariteană și-a deschis inima lui Isus, asta fost tot ceea ce a dorit Isus, iar pe cruce el a însetat după iubirea, afecțiunea și relația intimă cu noi. Să nu uităm că noi putem satisface această foame și sete a lui Isus față de noi prin a-l întâlni la fiecare sfântă Liturghie, prin a petrece timp cu el zi de zi în rugăciune dar mai ales prin  a-l primi în Sacramente. Amin

Alte opțiuni: 01, 02, 03, 04, 05,

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

div#stuning-header .dfd-stuning-header-bg-container {background-image: url(https://paxvobis.ro/wp-content/uploads/2021/11/header-nou-final.jpg);background-size: initial;background-position: center bottom;background-attachment: scroll;background-repeat: no-repeat;}#stuning-header div.page-title-inner {min-height: 400px;}