Zah 12,10-11;13,1
Gal 3,26-29
Lc 9,18-24
Mărturisirea lui Petru și prima prezicere a pătimirii
Am citi zilele acestea o poveste despre un soț care a venit acasă de la Biserică și a început să o caute prin casă pe soția lui. Când a văzut-o în bucătărie, imediat a venit pe la spatele ei, a luat-o în brațe și a început să o poarte prin jur. Soția plăcut surprinsă l-a întrebat imediat, De ce ai făcut asta? Ți-a spus preotul să fii romantic? Însă soțul i-a răspuns că, Nu. El mi-a spus doar să îmi duc crucea.
Însă poate fi și invers, crucea soției să fie soțul!
În textul evangheliei de astăzi, l-am putut vedea pe Isus cum își întreabă discipoli, Cine spune lumea că este el? De fapt, nu e nimic rău în faptul de a ne face pe noi plăcuți celorlalți oameni pentru ai aduna în jurul nostru după plăcerea noastră, după cum spusese și un renumit episcop, totul cu scopul de a-i aduce la Dumnezeu. Aceste persoane aveau ideii complet diferite asupra a cine era Isus. Unii au spus că Isus era Ioan Botezătorul, alți au susținut că era Ilie sau unul dintre profeți. Și creștini din ziua de astăzi se confruntă cu aceiași dilemă, asupra multor opțiuni despre Isus, unii ar putea spune că era un mare om, sau un mare înțelept, alți ar putea susține că este doar un reformator social. Un anumit preot însă a spus că unii dintre noi pot afirma că învățăturile sale sunt relevante dar mai ales învechite. Însă, Cristos ne adresează astăzi tuturor aceiași întrebare, Cine spui tu că sunt eu? putem noi oare răspunde asemenea lui Petru care a și-a făcut mărturisirea de credință, Tu ești Cristos-ul lui Dumnezeu?
Asemenea următoarei povestioare de care dădusem zilele acestea. A fost la un moment dat un băiețel în vârstă de doar 15 ani care se afla în dormitorul său în momentul în care mama sa i-a adus niște prăjituri proaspete. Însă pe dulapul său mama lui a văzut un caiet deschis. Era un caiet pe care el îl păstrase de pe când era un copil mai micuț. În partea de sus a paginii era scris. Caracterul lui Isus. Iar dedesubt era înșiruite o serie de calități. Isus era fără de păcat; era umil; era un campion al săracilor; era lipsit de egoism; era aproape de Dumnezeu.
Acest băiețel de 15 ani nu era nimeni altul decât Neil Armstrong care, în ziua de 20 iulie 1969, a devenit primul om ce a pășit pe lună.
De ce am menționat această poveste? Fiindcă îmi place că răspunde la întrebarea lui 
Isus din textul evangheliei de astăzi, Cine spune lumea că sunt eu! Neil Armstrong nu a răspuns la această întrebare prin a spune că Tu ești Fiul lui Dumnezeu sau Tu ești Mesia sau Tu ești cea dea doua persoană a Preasfintei Treimi. El nu a dat nici un răspuns teologic la întrebarea lui Isus. El a spus pur și simplu, Tu ești fără de păcat. Tu ești o persoană lipsită de egoism. Tu ești o persoană căruia îi pasă. Tu ești o persoană care ești aproape de Dumnezeu.
Un preot spusese într-una din predicile sale că pentru mulți dintre noi Isus este o persoană la care ne putem întoarce pentru îndrumare în momentele tulburi din viața noastră. Pentru alții, el este cineva la care ne putem întoarce pentru putere în momentele de încercare. Iar pentru alți, el este cineva care ne înțelege chiar și atunci când noi nu ne înțelegem pe noi înșine.
Imediat după ce apostolul Petru i-a răspuns lui Isus că el este Mesia, Isus le-a spus apostolilor că el avea să sufere, să moară iar apoi să învie din morți. Apoi le-a spus că cei care îl vor urma vor suferi și ei. Acesta este motivul și pentru care Isus le-a spus atât discipolilor dar și nouă că Dacă cineva vrea să vină după mine, să renunțe la sine, să-și ia crucea în fiecare zi și să mă urmeze! Însă atenție, nu acel tip de cruce despre care am menționat în povestioara cu care am început.
Isus ne cere astăzi, tuturor, să îl urmăm, asemenea mamei sale Maria, pe drumul crucii. Maria este modelul nostru în urmarea lui Isus spre cruce. Și Maria a avut parte de propriile ei suferințe, în acele momente în care își vedea fiul tratat cu o cruzime de descris. Ea s-a unit cu suferințele sale, a acceptat voința lui Dumnezeu, că așa trebuie să fie. Cu alte cuvinte, nu putem sta pur și simplu în jurul crucii ci va trebui să ne alăturăm și să ne identificăm cu suferințele lui Cristos. Va trebui să ne demonstrăm loialitatea față de Isus prin a ne purta singuri propriile cruci. Suferințele umane sunt destule însă ele prind o valoare mult mai mare dacă le identificăm cu crucea lui Isus. Numai prin ele vom putea fi capabili să participăm cum trebuie la suferințele lui Cristos, pentru ca astfel să putem intra și în gloria sa.
Un preot a spus că crucile vin în diferite forme, precum, dificultatea de a ne suporta copii la școală, răbdarea de a duce boala și durerile trupului, angajamentul de a trăi pe deplin promisiunile de la căsătorie, abilitatea de a ierta greșelile celorlalți membri ai familiei, nevoia de a fi onest cu munca noastră, sinceritatea de a păstra viața religioasă, problemele financiare, o artrită supărătoare sau o boală plină de agonie, o inconveniență sau agonia rudelor care au grijă de fiul paralizat sau de un părinte ținuți la pat, care sunt conștienți că nu vor mai putea umbla niciodată și multe altele asemenea. Iar lista suferințelor umane este nesfârșită.
Generalul Collin Powell, a relatat la un moment dat următoarea poveste despre trei oameni care lucrau la o firmă de construcții. Primul dintre ei săpa însă se tot plângea despre greutatea muncii, despre salariul mic și despre căldura soarelui de nesuportat. Al doilea bărbat era rezemat de lopată, iar mâna lui era proptită în șold, în timp ce se lăuda cu vastele sale cunoștințe în construcții. El le spunea celorlalți muncitori că nu ar trebui să sape iar asta fiindcă știa mai bine decât toți ceilalți. Al treilea nu scotea nici un cuvânt ci continua să sape și să sape și să sape.
După zece ani, primul om încă săpa, al doilea era de mult timp terminat iar al treilea om devenise patronul acelei firme de construcții.
Ce putem învăța din această poveste a generalului Collin Powell? Cineva a spus că intrarea în împărăția lui Dumnezeu și a-l avea pe Isus nu se face prin a comenta asupra a ceea ce ne poruncește Isus asemenea primul bărbat, nu se face nici prin a ne lăuda cu vastele noastre cunoștințe asupra lui Cristos și prin a face ceea ce ne spune să facem asemenea celui de-al doilea bărbat. Ci doar prin a îndeplini ceea ce avem de făcut ca ucenici ai săi, asemenea celui de-al treilea bărbat. Amin
