Gen 18,20-32
Col 2,12-14
Lc 11,1-13
Sfânta Tereza de Avila era cunoscută pentru faptul că era o persoană sfântă și o persoană de rugăciune. Ea mereu se ruga, indiferent de ceea ce făcea. Se spune că chiar și când se afla în acea cameră confortabilă ea tot se ruga. Într-o zi, diavolul i-a apărut dintr-o dată și a început să o insulte pentru că se ruga chiar și într-un loc atât de ne-sfânt. Evident e faptul că Sfânta Tereza se supărase, așa că i-a spus diavolului, Taci drace! Ce iese din gura mea e pentru Dumnezeu, ce iese din spatele meu e pentru tine.
Iată de ce, adesea rugăciunea e o piatră de comuniune dintre oameni. Unii ar putea spune, De ce te mai obosești să te rogi. Nu am nimic de cerut. Alți ar putea spune, Cum să mă rog? Mă rog mereu însă nimic nu se petrece, niciodată! Sunt atât de multe articole, texte, scrieri, cărți despre rugăciune.
Însă ce vrem să spunem de fapt prin rugăciune? Este expresia dorinței bărbaților și a femeilor de a fi în comuniune cu Dumnezeu. Unii scriitori spirituali ar defini aceasta ca eliberarea minții și a inimii.
Nevoia de rugăciune, însă, nu e doar pentru sfinți. Ci pentru noi toți. Până și Isus, care era Dumnezeu însuși mereu se afla într-o comuniune cu Tatăl, Isus se ruga. Maria, Mama lui Dumnezeu care era fără de păcat, se ruga. Frați noștri musulmani, de asemenea se roagă de cinci ori pe zi și tot la fel și cu hinduși. Cu atât mai mult pentru noi care suntem discipoli lui Cristos și creștini botezați? Un creștin fără Cristos este asemenea unei mașini fără frâne și fără accelerație. Nu se poate mișca sau opri. Cu alte cuvinte, creștinul fără Cristos este un nimic.
Sunt momente în care rugăciunea devine mai ușoară decât crearea de scuze. Avem atât de multe motive și scuze pentru a nu ne ruga. Când suntem prea ocupați cu munca, acasă sau la serviciu, anulăm sau ștergem din calendar, din program, timpul dedicat rugăciunii sau citirii sfintei Scripturi. Până și în zilele de Duminică, o zi dedicată meditației, rugăciunii și re-evaluării personale, adesea o transformă într-o zi de celebrări și festivități lumești. Și totuși, Duminica este Ziua Domnului, iar noi o facem o zi de consumație. Ba chiar am putea considera sfânta Liturghie ca o repetiție. Ceva făcut din rutină, plictisitor și mecanic, în care nu găsim nici un înțeles și nici o hrană în această celebrare.
Când stăteam și reflectam asupra acestui text evanghelic, am dat la un moment dat de o carte de predici în care autorul spunea că Îmi amintesc de o persoană ce susținea că este creștin, text publicat la secțiunea Scrisoare adresată editorului dintr-o revistă. În scrisoarea lui acesta se plângea că mersul la Biserică în fiecare Duminică nu mai are nici un sens pentru el. Și explica că Am umblat la Biserică timp de 30 de ani și am ascultat peste 3000 de predici. Însă nu reușesc să îmi amintesc nici măcar una dintre ele. Așa că am considerat că îmi pierd timpul iar preoți își pierd și ei timpul.
A devenit o problemă, o controversă asupra căruia mulți oameni au venit cu argumente diferite, timp de multe zile ba chiar săptămâni. Însă cineva a scris la un moment dat, un lucru care a făcut un pic de lumină. A spus că Am fost căsătorit timp de 30 de ani, în tot acest timp, soția mea a gătit peste 32 000 de mese. Însă nu reușesc să îmi amintesc meniul la nici una dintre ele. Însă știu singur lucru, că toate acestea m-au hrănit și mi-au dat puterea necesară să muncesc. Dacă soția mea nu mi-ar fi dat toate aceste mese, aș fi mort acum.
Poate că și noi avem atât de multe întrebări ori de câte ori ne rugăm. De exemplu, ce anume mă voi ruga? De ce tot continui să îl laud pe Dumnezeu când uneori el nu pare să mă asculte ori să îmi dea ceea ce îi cer? Cu siguranță, Dumnezeu are un motiv foarte bun, chiar dacă cererea noastră are un răspuns negativ. Nu există rugăciuni neascultate. Toate rugăciunile noastre primesc răspuns. În textul evangheliei de astăzi, Isus spune, Cereți și vi se va da; căutați și veți găsi; bateți și vi se va deschide! (v.9). Dumnezeu niciodată nu spune minciuni și este mereu fidel față de toate promisiunile sale.
De asemenea nu trebui să uităm niciodată de cealaltă parte a rugăciunii, de partea noastră. El nu răspunde rugăciunilor noastre după standardele noastre, după cum dorim noi. Iar asta fiindcă Nu este deja un răspuns la rugăciunea noastră. De exemplu, ne rugăm pentru ca să avem o sănătate bună însă noi tot continuăm să mâncăm alimente ce sunt foarte bogate în colesterol. Ori mâncăm prea mult. Ne rugăm pentru ca economia țării să își revină, însă tot furăm bani de la guvern. Cum pot fi rugăciunile ascultate?
Dumnezeu nu stă la dispoziția noastră. Noi îi dăm libertatea de a răspunde cu Da sau Nu sau mai așteaptă. Dacă dorim să primim tot ceea ce dorim de fiecare dată când ne rugăm, atunci nu ne rugăm lui Dumnezeu ci de fapt ne rugăm nouă înșine. Ne rugăm lui doar din cauza multelor noastre interese și nevoi personale.
În rugăciune, nu ne așteptăm ca Dumnezeu să ne răspundă în modul în care dorim noi ci în modul în care Dumnezeu dorește, iar asta fiindcă El știe ceea ce mai bine pentru noi. De aici și acea vorbă, Omul propune, Dumnezeu dispune.
A fost la un moment dat un tată ce a fost diagnosticat cu cancer la plămân în fază terminală. I sa mai dat doar două luni de trăit. Așa că copii lui au început să se roage lui Dumnezeu ca tăticul lor să mai aibă câțiva ani de trăit. Trist e faptul că tatăl lor a murit înainte de împlinirea acelor două luni. Copii au devenit disperați și posomorâți pentru faptul că Dumnezeu nu le-a ascultat rugăciunile.
Mama însă le-a spus copiilor ei, Dumnezeu a răspuns la rugăciunile voastre, însă într-un alt mod. El nu a dorit ca Tatăl vostru să mai sufere de acele dureri îngrozitoare, așa că l-a luat mai devreme decât trebuia.
În încheiere vă invit să reflectăm asupra a ceea ce spusese Benjamin Franklin, un președinte al Americii, Muncește ca și cum ai de trăi 100 de ani și roagă-te ca și cum ai muri mâine. Amin
