Gen 18,20-32
Col 2,12-14
Lc 11,1-13
Am dat zilele acestea de un articol destul de interesat, articol ce conține o reflecție asupra rugăciunii Tatăl nostru. Acest articol spune că,
Nu mă pot ruga Tatăl nostru, dacă în credința mea nu intră și ceilalți și nevoile lor.
Nu mă pot ruga, care ești în ceruri, dacă toate interesele și scopurile mele sunt cele pământești.
Nu mă pot ruga, sfințească-se numele tău, dacă nu strig la Dumnezeu să mă ajute să fiu sfânt.
Nu mă pot ruga, vie împărăția ta, dacă nu sunt dispus să accept domnia lui Dumnezeu în viața mea.
Nu mă pot ruga, facă-se voia ta, dacă nu sunt dispus, sau dacă sunt plin de resentimente.
Nu mă pot ruga, precum în cer așa și pe pământ, decât dacă sunt cu adevărat gata de a mă dedica cu totul slujirii lui Dumnezeu aici și acum.
Nu mă pot ruga, Pâinea noastră, cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi, fără a depune măcar un pic de efort în privința asta, sau dacă voi opri de la aproapele meu pâinea pe care o primesc.
Nu mă pot ruga, și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri, dacă continuăm să cultivăm ranchiuna împotriva tuturor celorlalți.
Nu mă pot ruga, și nu ne duce pe noi în ispită, dacă aleg în mod deliberat să rămân într-o situație în care știu că voi fi ispitit.
Nu mă pot ruga, ci ne mântuiește de cel rău, dacă nu sunt pregătit să lupt împotriva răului cu viața mea și cu rugăciunea mea.
Nu mă pot ruga Amin, decât dacă spun cu sinceritate, Nu îmi pasă de cost, asta e rugăciunea mea.
Acest articol este o reflecție personală, însă poate deveni la fel de bine și o reflecție a noastră, asupra modului în care ne rugăm Tatăl Nostru. Adesea ne rugăm Tatăl Nostru însă îi pierdem gustul fiindcă ne rugăm fără să avem o reflecție anume asupra ei, sau vreo expresie sau fără vrun înțeles. Ne rugăm Tatăl nostru din rutină.
Rugăciunea este adesea piatra de cotitură dintre oameni. Unii ar putea spune, De ce te mai obosești să te rogi. Nu am nimic de cerut. Alți ar putea spune, Cum să mă rog? Mă rog mereu însă nimic nu se petrece, niciodată! Sunt atât de multe articole, texte, scrieri, cărți despre rugăciune.
Însă ce vrem să spunem de fapt prin rugăciune? Este expresia dorinței bărbaților și a femeilor de a fi în comuniune cu Dumnezeu. Unii scriitori spirituali ar defini aceasta ca eliberarea minții și a inimii la Dumnezeu sau comunicarea dintre Dumnezeu și ființele umane.
Textul evangheliei de astăzi ne vorbește despre cum Isus se ruga într-o zi, într-un anumit loc, iar după ce a terminat, un discipol i-a cerut să îi învețe și pe ei cum să se roage. Așa că Isus a început să îi învețe faimoasa rugăciune, Tatăl Nostru, sau rugăciunea Domnească după cum mai este cunoscută. Rugăciune care este un model al tuturor rugăciunilor, în acele momente în care ne rugăm lui Dumnezeu.
Astfel, vă invit în continuare să reflectăm împreună asupra fiecărui articol din rugăciunea pe care Domnul ne-a învățat-o în textul evangheliei de astăzi. Iar pentru această reflecție mă voi folosi de anumite texte luate din cartea unui mare predicator verbit, Frank Mihailic, intitulată Un gând pentru astăzi.
Primul articol este Tatăl Nostru. Începem această rugăciune prin a spune Tatăl Nostru. Două cuvinte foarte creștine. Rugăciunea Tatăl Nostru nu are nici un Eu sau al meu. E vorba doar despre noi și al nostru. Când a început să se răspândească credința creștină, oamenilor li se vorbea despre un Dumnezeu bun pe care ei îl numeau Tatăl Nostru. Lucru care făcea o diferență enormă în rugăciunile lor. Creștinismul însă este diferit de celelalte religii iar asta fiindcă în celelalte religii oamenilor le este frică de Dumnezeii lor motiv și pentru care nu îndrăzneau să îi numească zei tați, părinți. Însă pentru noi creștini treburile stau complet diferit iar asta fiindcă noi îl numim pe Dumnezeul nostru ca Tatăl Nostru. Nu ne mai este frică de Dumnezeul nostru când ne rugăm iar asta fiindcă Dumnezeu este un Dumnezeu bun care ne dă lucruri bune.
Al doilea articol, sau secțiune e sfințească-se numele tău. Un lucru e clar că ne place să ne auzim numele. Dacă oameni doresc să primească o atenție imediată tot ce trebuie să facă e să strige numele și imediat se vor deschide numeroase urechi. Numele nostru este muzică pentru urechile noastre. Fără nici o îndoială e faptul că tot la fel e și cu Dumnezeu.
Evrei din Vechiul Testament aveau un respect deosebit pentru Dumnezeu, un respect atât de mare încât nu îndrăzneau nici măcar să îi pronunțe numele lui real, adevărat. Era un taboo, ceva interzis, ceva ce ei nu aveau voie să pronunțe. Cea de-a doua poruncă a lui Dumnezeu spune Să nu rostești numele Domnului Dumnezeului tău în zadar. Poruncă care ne interzice să blestemăm, să jurăm sau să folosim numele lui Dumnezeu la mânie.
Al treilea articol este Vie Împărăția ta. Împărăția lui Dumnezeu pe pământ nu are nimic de-a face cu țările sau pământul. Să ne amintim ceea ce ne-a spus Isus la un moment dat în textul evangheliei după Luca, împărăția lui Dumnezeu este înlăuntrul vostru!. Acesta este și locul în care trebuie să dorim ca Dumnezeu să fie rege: în inimile noastre.
Însă cum se va întâmpla aceasta? Dacă mergem mai departe la următorul articol din rugăciunea Tatăl Nostru care spune, facă-se voia ta, precum în cer așa și pe pământ. Dacă toți cei care ne aflăm pe pământ am face ceea ce dorește și voiește Dumnezeu, atunci am avea parte de începutul raiului pe pământ. Cerul este cer fiindcă toți cei care se află acolo fac exact ceea ce dorește Dumnezeu și tot ceea ce îi place lui Dumnezeu, mereu. Sfinți fac aceasta. Asta e și ceea ce îi face sfinți. Iar cerul e plin de sfinți.
Al patrulea articol este Pâinea noastră, cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi. În timpul lui Isus pâinea era alimentul de bază și cel mai întâlnit. Amintiți-vă doar de înmulțirea miraculoasă a celor 5000 de pâini! Însă astăzi e mai ușor să spui mâncare în loc de pâine, iar asta fiindcă în multe țări oameni chiar dacă nu au pâine ceea ce caută ei e mâncarea. Ceea ce a dorit Isus de fapt să spună a fost faptul că Dumnezeu ne va da mâncarea pe care o consumăm zi de zi. În unele țări, oameni cer orez zi de zi, după cum la noi în țară e cartoful sau chiar pâinea. În Alaska, de exemplu ei cer pește zi de zi.
De observat e faptul că noi ne rugăm Pâinea ce-a de toate zilele. Nu spunem Dă-mi pâinea cea de toate zilele. Ne rugăm și pentru cei din jurul nostru. Ne rugăm și ca toți ceilalți să nu stea înfometați. Ne gândim la alți când ne rugăm iar asta e un lucru foarte bun.
Al cincilea articol e și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Cu alte cuvinte, noi îi spunem lui Dumnezeu, Dacă e cineva pe care nu l-am iertat, atunci nici tu să nu mă ierți. Oare chiar asta dorim să spunem? Când ne rugăm Tatăl Nostru, iar apoi refuzăm să iertăm pe cineva, în acest caz va trebui să vă opresc din rostirea acestei rugăciuni. Îi cerem lui Dumnezeu să nu ne ierte fiindcă nici noi nu putem ierta pe altcineva. E un lucru destul de absurd, lucru pe care îl punem pe Dumnezeu să îl facă. E mai bine să nu ne rugăm deloc decât să ne rugăm împotriva noastră.
Ultimul articol este, și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne mântuiește de cel rău. Ispitim pe cineva pentru a vedea cât de bun este. Ispitim pe cineva pentru a-l face să cadă. Satana ispitește însă Dumnezeu testează. Însă Dumnezeu îi permite Satanei să ne ispitească pentru ca să poată dovedi de partea cui suntem, a Satanei sau a lui Dumnezeu. Printr-un astfel de test, Dumnezeu dorește ca noi să câștigăm. De fapt el ne va ajuta să câștigăm dacă îi cerem ajutorul. Chiar dacă am și căzut deja. El ne va oferi o nouă șansă.
Astfel, ori de câte ori ne rugăm Tatăl Nostru, gândiți-vă la toate aceste riscuri, suntem noi capabili să le îndeplinim pe toate? Amin.
