Mt 14,1-12
În textul evangheliei de astăzi vom auzi despre execuția și moartea lui Ioan Botezătorul. Ioan Botezătorul a murit într-un mod oribil, prin decapitare la porunca regelui Irod. După care, capul său a fost prezentat unei fete tinere pe o tavă ca recompensă pentru abilitățile ei de dansatoare. De ce oare a făcut regele Irod un fapt atât de atroce? Iar asta fiindcă nu a avut curajul de a retrage un jurământ pe care îl făcuse.
După cum bine știm cu toți, regele Irod renunțase la prima lui soție, și se căsătorise cu nepoata lui Irodiada, soția fratelui său vitreg Filip. Chiar dacă divorțul de prima lui soție era lega în ochii iudeilor, ceea ce era greșit era faptul că Irod avea o relație deschisă cu Irodiada încă dinainte de pronunțarea divorțului său. Iar căsătoria lor îi deranja pe evrei fiindcă era împotriva legii iar fratele lui Filip încă era în viață. Regele Irod era vinovat de adulter dar și de incest. Adulterul și incestul erau strict interzise de legea iudaică. In acest context, și datorită acestor fapte, Ioan nu a ezitat să îl apostrofeze pe Irod. Îi spusese lui Irod adevărul, că nu poate să se căsătorească cu soția fratelui lui. Însă regele evită o confruntare cu Ioan prin a-l închide în temniță. Sincer nici nu cred că avea în plan să îl ucidă pe Ioan. Însă odată ce a fost prins în mrejele mândriei, a intrigii și a salvării propriei pieii, tot curajul său a pierit iar teribila poruncă a fost dată.
Câți dintre noi nu ajung în acel punct în care facem anumite lucruri pe care nu dorim să le facem deloc, doar pentru a nu cădea în rușine, și dizgrație? Ne este rușine să facem ceea ce e bine, și totuși, tot noi suntem cei care ajungem să ne facem de rușine în corectarea greșelii proprii. Cât de ușor ajungem să păcătuim? Cât de dificil însă e să ne pară rău, să ne căim de el și să ne mărturisim păcatul. De aceea va trebui să nu fim asemenea regelui Irod ci să fim asemenea lui Ioan Botezătorul care, plin de curaj, a predicat împotriva păcatului și a faptelor rele.
