Mt 13,54-58
În textul evangheliei de astăzi vom vedea cum Isus se întoarce în satul său natal, însă nu ca fiul tâmplarului ci ca un rabii cu discipoli. În fiecare săptămână Isus merge la sinagogă pentru a se închina, ocazie în care citește și din sfânta Scriptură și o comentează oamenilor aflații colo. Consăteni lui ascultă cu mare atenție de această dată, iar asta fiindcă ei auziseră de miracolele lui din alte orașe. În mod indirect ei căutau de fapt un semn. Însă Isus îi apostrofează spunându-le că un profet nu este bine primit niciodată în patria sa. Oameni din Nazaret se supăraseră foarte tare pentru aceasta însă Isus de fapt a vrut să scoată în evidență faptul că aceștia refuzau să asculte ceea ce avea el de spus.
Un lucru e clar, că e bine și util ca noi să fim respinși de oameni, mai ales de cei care ne cunosc foarte bine, iar asta fiindcă e spre binele lor spiritual, asta ca și adevărați creștini. Cineva a spus la un moment dat că Sfânta Tereza de Avila spusese în cartea ei Calea spre perfecțiune, la capitolul 12, că Dumnezeu ne eliberează, ferește de oameni care doresc să îi slujească dar care sunt plini de propria lor onoare. Când dorim să fim acceptați fiindcă ne simțim bine, în acele momente de fapt ne aflăm în capcana egocentrismului, sau a propriei persoane de a fi mereu în centrul atenției. Sfânta Tereza numise acest păcat ca ispita vanității, de a îndeplini voința lui Dumnezeu dar apoi de a aștepta laudele de la ceilalți, iar asta fiindcă este o otravă ce e fatală perfecțiunii, distruge iubirea și sfințenia din noi.
Astfel, ceea ce ar trebui noi să dorim mereu e nimic altceva decât de a-l mulțumi pe Dumnezeu, motiv și pentru care nu ar trebui să așteptăm nici o recompensă decât fericirea sa.
