Mt 14,13-21
Regula de viață a lui John Wesley a fost aceea de a salva tot ceea ce poate și de a dărui tot ceea ce poate. Pe când era la Oxford, acesta avea un venit de 30 de dolari pe an. Așa că el trăia cu doar 28 de dolari, iar 2 dolari îi dăruia. Când venitul lui s-a mărit la 60, 100 și 120 de dolari pe an, el tot trăia cu 28 de dolari iar restul îl dăruia. Administratorul casei de argintărie i-a cerut la un moment dat, un raport în privința argintului său. Acesta a răspuns că Am două furculițe de argint în Londra și două în Bristol. Acesta este tot argintul pe care îl dețin în prezent și nu voi cumpăra altul atâta timp cât mulți din jurul meu vor pâine.
Miracolul înmulțirii pâinii este un miracol al compasiunii și al generozității. Însă, compasiunea și generozitatea preced un alt tip de miracol, miracolul realizării că cineva are destul pentru a trăi cum trebuie, asemenea lui John Wesley, asemenea lui Cristos, Fiul care nu avea unde să-și plece capul, însă a cărui compasiune și cuvinte reușeau să transforme totul într-un adevărat miracol.
Trist e faptul că a avea destul nu este o expresie pe care lumea de azi o are în vocabular. Ci altul, lăcomia. Generozitatea de astăzi este de multe ori blândă și defectă, iar asta fiindcă nu doare atât de mult, după cum îl duruse pe Filip când i-a spus lui Isus că Cinci pâini și doi pești e tot ce avem.
