Ier 38,4-6.8-10
Evr 12,1-4
Lc 12,49-53
Sfântul Thomas More a fost nu doar un scolastic faimos și un mare scriitor, ci a fost și un slujitor public, un judecător, un diplomat, un membru al consiliului privat al regelui Angliei dar mai ales un favorit al regelui. Dar mai presus de toate, a fost o persoană a cărui fidelitate față de Dumnezeu și angajament față de dreptate și adevăr nu puteau fi compromise, chiar și cu prețul morții.
În 1527, regele Henric al VIII-lea, care era căsătorit în mod legal cu Caterina de Aragon decide că dorește să se căsătorească cu Anna Boleyn. În martie 1534, a convocat parlamentul pentru a aproba faptul că ceea ce făcuse el era corect și că cei cărora li se va cere să facă aceasta în mod public să declare că ce a făcut el a fost corect. Thomas, un om bun și o figură publică proeminentă i s-a spus să facă o declarație. El a insistat și s-a nesupus în mod public față de manipularea regelui. Așa că a fost executat.
Isus folosește cuvinte extrem de dure, de puternice în textul evangheliei de astăzi, Foc am venit să arunc pe pământ… Credeţi că am venit să aduc pace pe pământ? Nicidecum, vă spun, ci dezbinare.
Foc! Focul poate săvârși multe tipuri de lucruri. Focul poate face un lucru să fie mai puternic, acesta este motivul pentru care punem vase pe foc. Focul poate face ca ceva să fie mai moale, acesta este motivul pentru care punem bucăți de fier pe foc, ele se transformă imediat în roșu iar apoi se îndoaie. Puneți și voi o bucată de fier și veți vedea cum se va îndoi. Dar mai ales focul ne dă lumină…asemenea unei lumânări, kerosenul din lampă sau becul.
Focul înlătură durerea. Dacă ți-ai scrântit genunchiul sau ți s-a umflat mâna, pui ceva fierbinte pe ea sau o duci mai aproape de foc. Căldura ajută ca durerea să dispară. Însă nu vă jucați cu focul fiindcă ne și poate distruge, atât pe noi cât și tot ceea ce avem.
Mesajul lui Isus de astăzi e asemenea unui foc fiindcă ne schimbă, ne purifică și ne redefinește. Acest mesaj al lui Isus ne face mai loiali și fideli față de el.
Știi ce, când mă uitam zilele acestea la un documentar de televiziune și am văzut cum în unele țări unii oameni sunt atât de loiali față de unele persoane încât sunt gata oricând să îl apere, să îl protejeze dar mai ales să moară pentru el. Însă stăteam și reflectam asupra faptului că nimeni nu e atât de dispus să moară oricând pentru Isus. Iar dacă sunt astfel de persoane, cu siguranță le putem număra pe degete. Adesea ne amintim de el doar când suntem triști sau când avem diferite probleme și necazuri însă când suntem fericiți, atunci uităm complet de el.
Creștinismul înseamnă loialitate. Nu este o teorie sau o ideologie, ci este o credință în persoana lui Isus Cristos care este Fiul lui Dumnezeu. Este o imitare a vieții sale, a învățăturilor și a sacrificiului său pe cruce. Credința noastră nu e asemenea unei rochii sau haine, care dacă nu ne mai place ori o aruncăm ori o dăm altcuiva. Credința este un mod de viață, este propria noastră carte de identificare de care dăm mărturie mereu cu viața noastră.
Suntem noi loiali lui Isus Cristos? Trăim în vremuri extrem de secularizate și de materialiste, care sunt caracterizate de o atitudine de a avea orice lucru material ușor și imediat. Piața este plină de diferite comodități instante, cafea instant, supă instant, totul este instant până și copii îi poți avea fără a avea binecuvântarea sfintei căsătorii.
Pericolul acestor lucruri instante este acela de a crede că și mântuirea este tot instantă. Putem fi aruncați în capcana diavolului prin a ne duce pe noi înșine departe de dificultățile angajamentului credinței și a sacrificiului care îl presupune.
Suntem noi loiali lui Cristos? Am observat că uneori când oameni mă privesc pare să le fie frică de mine. Taci că se supără părintele, am auzit pe unii. Preotul este un alt Cristos, sau un Alter Christus, sau ia locul lui Cristos, mai ales în acele momente în care celebrează diferite sacramente. Acesta este motivul pentru care, chiar dacă preotul are o viață imorală, sacramentele tot au efecte valide și tot ne dau curajul și harul necesar și de care avem nevoie. Ne este frică de preoți poate și din motivul pe care îl spusese cineva că, ne reamintește de loialitatea noastră față de Isus și nu față de păcatele noastre.
Suntem noi loiali lui Isus? Asemenea lui Isus care a denunțat toate relele din societatea timpului său, și noi va trebui să le denunțăm pe cele din societatea timpului nostru. Dar ce s-a întâmplat? Când cineva special, un lider al bisericii vorbește despre nedreptate, mită și corupția din guvern ba chiar din Biserică, sărăcie, despre drepturile inegale și despre multe altele asemenea, spunem că preoți nu trebuie să amestece politica cu religia, că trebuie să existe o separație între Biserică și stat, că singura preocupare a Bisericii trebuie să fie numai aspectele spirituale. Dacă asta e ceea ce ne dorim, doar aspectele spirituale, atunci, când intrăm în Biserică și participă la sfânta Liturghie sau ne rugăm, atunci vă rog să vă lăsați trupul la intrarea în Biserică și intrați să participați doar cu sufletul. Clar nu avem cum să facem asta. Nu avem cum să ignorăm toate aceste lucruri. Însă Isus a denunțat toate aceste lucruri în timpul vieții sale, așa că noi, urmăm exemplul său și facem după cum a făcut și el?
În încheiere vă invit să țineți aceste lucruri în minte, că sfera social-economică, culturală și politică au dimensiuni morale. Când aceste dimensiuni sunt la risc, sunt în joc, atunci este de datoria Bisericii, ca și protector al credinței și al moralei, să vorbească cu un curaj profetic.
Nu am venit să aduc pace pe pământ….ci dezbinare! Amin
