Mt 10,28-33
Astăzi biserica noastră locală comemorează cea mai recentă fericită care a fost proclamată, chiar anul trecut la Nisiporești, locul în care sa și născut, adică pe Fericita Veronica Antal care s-a născut în anul 1953 în ziua de 7 decembrie.
Fericita Veronica Antal a făcut un vot de castitate după care a început să trăiască ca o „soră”, dedicându-se rugăciunii, participării zilnice la Sfânta Liturghie și la orele de adorație. Însă, în seara zilei de 24 august 1958, pe când se întorcea acasă de la sfânta Liturghie celebrată în Biserica din Hălăucești, Veronica Antal este atacată de un tânăr care, după o luptă teribilă a ucis-o cu patruzeci și două de lovituri de cuțit. A fost înmormântată în ziua de 27 august fiind beatificată în ziua de 22 septembrie 2018.
Unele dintre cele mai frumoase cuvinte care ne-au rămas de la ea, e și tocmai legământul ei, care suna cam așa, “Îngerilor, scrieți în cartea vieții și acest legământ: Eu sunt a lui Isus şi Isus este al meu!”. Legământ care a ajutat-o să își mențină curăția chiar și cu prețul vieții. Legământ care a ajutat-o să ducă o viață atât de frumoasă.
Însă, ceea ce trebuie noi să ne însușim de la sfânta Veronica Antal e tocmai viața pe care ea a începută după ce a depus acel vot de castitate, adică o viață de rugăciune, de participare la sfânta Liturghie și la adorații atunci când au loc, însă nu oricum, ci din aceiași iubire pe care și Fericita Veronica Antal a avut-o față de Isus.
