Lc 6,20-26
Într-una din edițiile vestitei cărți a recordurilor este relatată o istorioară despre o femeie săracă care a trăit cu ovăz zi și noapte. Pentru a putea face economie de combustibil ea gătea cu ovăz dimineața și nu avea să îl mai încălzească chiar dacă temperatura avea să scadă sub zero grade. Când fiul ei i-a cerut ajutor financiar fiindcă picioarele lui aveau să fie amputate dacă nu primea tratamentul corespunzător, ea a refuzat să dea chiar și un singur cent. Așa că piciorul fiului ei a fost amputat. După moartea acestei femei, s-a descoperit faptul că ea avea economisit sute de milioane de euro adunați în trei bănci diferite. Întreaga sumă bani însă a fost împărțită săracilor.
În textul evangheliei de astăzi, îl vom auzi pe Isus spunând că binecuvântările sunt primite de cei care îndură suferința. Cât de adevărat sunt aceste cuvinte în cazul văduvei din evanghelia de astăzi. Asemenea ei, în timpul momentelor dificile și noi ne îndreptăm spre el pentru a primi confort și consolare. Însă sub grija și iubirea divină a lui Dumnezeu, și noi suntem întăriți să înfruntăm ostilitățile vieții. Învățăm să face față unei situații dar mai ales să sperăm la o zi mai bună de mâine și la promisiunea unui viitor mai bun.
Pe de altă parte, vai de cei bogați, după cum a spus și Domnul însuși. Femeia bogată din povestioara cu care am început se simțea străină de familia și de prieteni ei. Ea a murit singură. Putem trage concluzia că probabil având bogăție ea ar fi crezut că nu mai avea nevoie de nimeni, nici măcar de Dumnezeu. Așa că ne putem imagina cât de izolată și singură era viața ei, asta dacă o putem numi viață, fără familie, fără prieteni, fără Dumnezeu.
