Am 8,4-7
1Tim 2,1-8
Lc 16,1-13 (16,10-13)
Un mare om de afaceri care avea propria sa companie a intervievat la un moment dat trei oameni care aplicaseră la un job, loc de muncă în compania lui. Ca și test, acesta i-a întrebat, Dacă împarți șase la doi, care este rezultatul? Trei a răspuns primul aplicant. Însă acesta nu a fost angajat fiindcă era prea onest, prea sincer.
Doi, a răspuns cel de-al doilea aplicant. Și din nou, nici acesta nu a fost angajat fiindcă nu era onest, nu era sincer și pentru cu era un nebun ignorant.
Al treilea aplicant însă a răspuns că Domnule, dacă împarți șase între mine și tine, mai degrabă aș prefera patru pentru tine iar eu să iau numai doi pentru mine. Iar acesta din urmă a fost cel pe care la angajat, fiindcă a fost singurul care a fost deștept.
Servitorul necinstit din textul evangheliei de astăzi este acuzat că a stors bani de la stăpânul său. Însă când acesta simte că e pe cale să fie concediat, dat afară, ceea ce a făcut a fost să cheme toți debitori șefului său pentru a se folosi de acestea în avantajul său și să le reducă facturile cu aproape 50%. După părerea mea acel procentaj pe care l-a redus ar fi putut fi propriul său comision sau profitul pe care el l-ar fi făcut. El a stat și sa gândit că dacă ajunge să fie dat afară, vor fi oameni care vor nu avea grijă de el datorită așa zisei recunoștințe. Șeful însă a rămas atât de impresionat nu datorită ne-sincerității sale ci datorită inteligenței de care dăduse dovadă într-un final.
Haideți în continuare să considerăm adevărul că fiecare dintre noi este slujitorul despre care vorbește Isus în parabola de astăzi iar acel stăpân bogat este Dumnezeu însuși care ne-a încredințat nouă toate harurile și tot ceea ce el a creat. Dacă reflectăm asupra acestei evanghelii, vom vedea că un slujitor trebuie să aibă următoarele caracteristicii, caracteristicii bazate pe parabola însăși.
Prima dintre ele e faptul că slujitorul este înțelept. După cum am spus deja, că în momentul în care slujitorul nedrept a simțit că e pe cale să fie dat afară, el i-a chemat pe toți cei care aveau datorii la stăpânul său pentru a se folosi de acestea spre propriul său avantaj, reducându-le facturile, datoriile cu aproape 50%. El a stat și s-a gândit și și-a dat seama că după ce va fi dat afară, nu va fi nici o persoană care să fie dispusă să aibă grijă de el datorită așa zisei recunoștințe. El este înțelept fiindcă a investit acum pentru binele viitorului său.
Mulți soț și soții ba chiar copii lucrează peste mări și țări din cauza propriilor lor familii, pentru ca copii lor să poată merge la școală, să obțină diverse diplome de absolvire, să aibă o casă decentă, să își poată cumpăra lucruri pentru case și multe altele asemenea. Mulți dintre noi cumpărăm diverse asigurări, de viață și multe altele pentru ca în cazul în care murim, familiilor noastre să nu le fie greu să ne înmormânteze cum se cuvine.
Acum vă invit să nu investim doar în ceea ce ține de tot ceea ce e material în această lume ci mai presus de toate să investim în tot ceea ce ține de viața veșnică. Isus a spus în evanghelia de astăzi, Faceți-vă prieteni din mamona nedreaptă, pentru ca ei să vă primească în corturile veșnice atunci când veți duce lipsă (v.9). Cred că aceste cuvinte ale lui Isus ar putea fi reformulate după cum urmează, Vă spun, faceți-vă prieteni pentru voi înșivă prin intermediul bogățiilor lumești pentru ca atunci când se vor termina, ei să vă poată primi în casele lor veșnice. Cu alte cuvinte, va trebui să împărtășim ceea ce avem cu ceilalți. A-ți face prieteni prin intermediul bogățiilor lumești necesită mai întâi ca noi să săvârșim diverse acte de caritate prin care să venim în ajutorul nevoilor fizice precum mâncarea, îmbrăcămintea și mobila. Acele persoane care au fost ajutate își vor aminti mereu de binefăcători lor. Cei care au primit ajutor vor deveni prieteni voștri fiindcă ați fost milostivi cu ei când s-au aflat în nevoie, după cum și Dumnezeu este milostiv cu noi când ne aflăm în nevoia de iertarea sa și de ajutorul său mai ales pentru a putea să fim primiți în casa sa veșnică.
Cea de-a doua caracteristică a unui slujitor este aceea că el este demn de încredere. Isus nu tolerează deloc neîncrederea, lipsa încrederii. De exemplu, pentru un creștin nu există așa zisa minciună albă, ci trebuie să fim mereu sinceri. Dacă am învăța să nu folosim cuvinte jignitoare sau care rănesc oamenii, atunci nu am fi tentați, ispitiți să folosim violența. După cum spusese și Isus, tot în textul evangheliei de astăzi, Cine este credincios în cele mai mici lucruri este credincios şi în cele mai mari. Şi cine este necinstit în cele mai mici lucruri este necinstit şi în cele mai mari (v. 10).
De asemenea, adevărata bogăție constă nu în ceea ce păstrăm ci în ceea ce dăm mai departe. Bunurile sunt o mare responsabilitate. Domnul însă așteaptă ca să ne folosim de ele în mod onest și cu responsabilitate și să le punem mereu în slujba sa dar mai ales în slujba celorlalți. Cu toți suntem slujitori lui Dumnezeu și tot ceea ce avem aparține lui. De aceea el așteaptă ca noi să dăm cum trebuie mai departe tot ceea ce ne oferă. Dumnezeu se încrede în noi. Dumnezeu iubește generozitatea și ne dă în mod liber celor care împart darurile lui cu ceilalți. Cineva a spus la un moment dat că viața este un dar de la Dumnezeu. Ceea ce facem pentru viață este darul nostru dat lui Dumnezeu. Un proverb rabinic spune că, bogații îi ajută pe săraci în această lume însă cei săraci îi ajută pe cei bogați în lumea ce va veni.
Ultima caracteristică a unui slujitor este concentrarea. Termenul folosit de Isus prin care se referă astfel la noi este cel de sclav. După cum bine știm deja cu toți, un sclav nu are nici un drept. El este complet supus stăpânului său. Prin urmare nu există part-time, jumătate de normă ca sclav ci doar full-time, adică tot timpul. De aceea va trebui să ne dăruim cu totul, 100% lui Dumnezeu, mai presus de orice și de toate.
Isus își încheie parabola cu o lecție asupra a ceea ce ne controlează sau ne guvernează viețile. Care este stăpânul sau conducătorul responsabil de viața noastră? Stăpânul nostru este cel care guvernează întreaga noastră viață, care ne modelează idealurile și care controlează dorințele inimii dar mai ales care apreciază modul în care alegem să trăim. Multe lucruri extrem de diferite ne pot guverna, precum iubirea de bani sau de bunuri, puterea sau funcțiile înalte, sclipirea averii sau a prestigiului, a faimei, forța ce ne împinge spre pasiuni și dependențe. Însă, într-un final decizia va fi între doi, între Dumnezeu și mamonă. Însă ce este mamona? Mamona face referință la bogățiile materiale sau la bunuri sau la tot ceea ce tinde să ne controleze apetitul și dorințele. Este numai un singur stăpân care are puterea necesară să ne elibereze din sclavia păcatului și a dependențelor. Iar acest stăpân este Domnul nostru Isus Cristos.
Cu alte cuvinte, ceea ce trebuie noi să facem, nu e de a sluji la doi stăpâni ci să îl lăsăm pe Dumnezeu ca centru al vieții noastre. Și avem un întreg set de valori în viața noastră și o întreagă ierarhie de valori după cum spusese la un moment dat un preot. Adică, Dumnezeu înaintea a tot ce e lumesc, soțul sau soția înaintea altora, familia înaintea muncii, fericirea înaintea plăcerii, integritatea înaintea bogăției, averii, dar mai ales oameni înaintea lucrurilor. Nu e deloc ușor să luăm o decizie când toate aceste valori sunt la mijloc, precum despărțirea de familia noastră cu viitorul copiilor noștri, prietenia cu atenția mai mare față de familiile noastre, corectarea unei nedreptăți cu o relație frumoasă și ușoară, evitarea obiceiurilor rele la copii noștri cu a fi înțeles și a nu judeca comportamentul persoanei cu corectarea abuzurilor. De fapt, ele nu se contrazic deloc una cu cealaltă ci există o ierarhie de valori.
Dacă credem cu tărie și onestitate în învățăturile lui Cristos a unei vieții veșnice atunci a sosit momentul să fim extrem de înțelepți, demni de încredere și atenți, concentrați pe slujirea lui Dumnezeu. Amin
