Am 6,1a.4-7
1Tim 6,11-16
Lc 16,19-31
Dragi copii, iubiți credincioși, voi începe și de această dată cu o scurtă povestioară care unora o să li se pară un pic amuzantă, însă care are rolul de a ne deschide ochii asupra unui mare adevăr, asupra unei imense realități cu care ne confruntăm noi toți, realități pe care o vom descoperi împreună.
Se spune că un pustnic a intrat la un moment dat să se odihnească într-o peșteră. Însă a găsit acolo un tezaur splendid! Așa că a fugit afară strigând, Am văzut moartea! Trei bandiți l-au întâlnit și, nevăzând în jur nici un pericol, l-au întrebat, Părinte, unde este moartea? Arată-ne-o! Eremitul i-a condus la peșteră și le-a arătat tezaurul descoperit. La vederea acestuia, cei trei s-au simțit pătrunși de bucurie și i-au spus sfântului, Ai dreptate, părinte. Pleacă departe de aici. Așa că au rămas singuri cu acel tezaur imens. Însă aurul era mult: cum să-l transporte? S-au hotărât să-l trimită pe unul dintre ei în oraș pentru provizii abundente; ceilalți doi trebuiau să rămână de pază la acea avere nesperată. Dar… Dar cel care a coborât în oraș, amețit de splendoarea aurului, s-a gândit, Eu, în oraș, voi mânca și voi bea; apoi voi cumpăra hrană, dar o voi otrăvi; astfel, cei doi prieteni ai mei vor muri și eu voi fi stăpânul întregului tezaur.
Dar cei doi rămași de pază s-au gândit, Tezaurul, împărțit la doi, are părți mai mari. La întoarcere îl vom ucide pe colegul nostru. Și așa au făcut: l-au omorât pe prietenul lor și au mâncat alimentele otrăvite. Au murit toți trei, înșelați de fascinația bogățiilor.
Acum dacă stăm puțin și ne gândim, Dacă noi ne-am afla în exact aceiași situație, ce alte reacții am mai avea, pe lângă aceasta de a fi avari și lacomi, doar pentru noi înșine? Ce alt păcat am mai săvârși, poate că nu intenționat însă sigur l-am face? Și vă las să vă gândiți singuri. Iar ca să vă ajut să vă dați seama vă invit să trecem să analizăm puțin textul evangheliei de astăzi.
Despre ce a fost vorba în textul evangheliei de astăzi? Ce a făcut Isus astăzi? Pe scurt, Isus iar a relatat o povestioară. Însă de data aceasta a fost una adresată expres fariseilor. Le-a zis povestea omului bogat și a lui Lazăr cel sărac. Câți dintre voi au mai auzit această povestioară? Despre ce e vorba în ea, pe scurt? Despre două persoane. Una era bogată și una era săracă. Bogatul care avea tot ce îi trebuia și săracul care se afla la poarta acestuia dar care nu avea absolut nimic, nici măcar firimiturile de pe masa bogatului că și pe acelea le mâncau câini. Apoi într-un final, au murit amândoi. Bogatul a ajuns, unde? În iad. Iar Lazăr cel sărac unde? În sânul lui Abraham adică în rai. Bun…iar acum o luăm de la capăt.
De ce credeți că a ajuns Lazăr în cer? Ce a făcut și ce nu a făcut? Nimic dar în același timp multe. Lazăr nu putea să facă nimic fiindcă pe de o parte suferea și de un handicap, era atât de bolnav încât nu putea să aibă grijă deloc de el, din moment ce până și câini îi lingea bubele. Însă a făcut multe, fiindcă el nu și-a pierdut deloc speranța în Dumnezeu, din moment ce nu avea nimic, inima lui nu avea cum să aparțină bogățiilor sau altora ci numai lui Dumnezeu singur. Pe scurt îl avea pe Dumnezeu în inimă.
Dar bogatul? El ce a făcut? Evanghelia ce ne spune? Ne spune oare cum a devenit bogat? Că ar fi devenit bogat pe spatele săracului de a ajuns în iad? Nu. Ne spune că ar fi fost egoist, avar sau multe altele asemenea? Nu. Atunci de ce a ajuns totuși în iad din moment ce nu a făcut nimic, decât să se bucure de ceea ce a primit de la Dumnezeu? iar răspunsul e simplu, păcatul lui e tocmai acesta, că nu a făcut absolut nimic. Cum numește catehismul acest păcat? Păcatul omisiunii. Adică acela de a ignora pe cel care se află lângă tine, de a alege să nu faci absolut nimic. E nevoie de exemple? Eu zic că da. De exemplu printre noi, cei de față, care credeți că e cel mai frecvent mod prin care săvârșim acest păcat al omisiunii? Simplu, cel al indiferenței dar mai ales a neimplicării în diverse activități ale parohiei noastre. Mai exact, în cazul vostru dragi copii. Veniți Duminica la sfânta Liturghie, iar majoritatea dintre voi veniți în biserică în față. Iar apoi vă opriți aici. Fiindcă de aici intră în funcțiune indiferența ori omisiunea, aceea de a nu participa la sfânta Liturghie activ, de a nu cânta, de a nu răspunde, ba chiar de a nu citi lecturile ori rugăciunea credincioșilor. Motivul? Alegeți să nu faceți nimic, să nu veniți la pregetările din timpul săptămânii pentru această sfântă Liturghie, alegeți să nu veniți bazându-vă pe faptul că vin alți.
Iar păcatul asupra căruia ne atrage Isus atenția astăzi, păcat datorită căruia și bogatul din parabola de astăzi a ajuns în iad, e tocmai acesta, al omisiunii, acela a alegerii de a nu face absolut nimic.
Ce trebuie să facem ca să ajungem, asemenea lui Lazăr în cer? Simplu va trebui să îl aducem pe Dumnezeu în inimile noastre, va trebui să dăm deoparte tot ceea ce ne ține departe de el și să începe să facem ceva, să înlăturăm nimicul din viețile și din inimile noastre. Amin.
