Lc 11,29-32
A căuta un semn nu e un lucru chiar atât de rău. Până și sfântul Ignațiu de Loyola, fondatorul Societății lui Isus, o congregație de preoți, în regula sa, ne spune să fim atenți la semnele ce vor veni de la Domnul. Acesta menționase două tipuri de semne, consolarea și dezolarea. Pentru Ignațiu, dacă dorim ca deciziile și acțiunile noastre să vină cu adevărat de la Domnul, atunci va trebui să căutăm adevărata consolare. Iar asta fiindcă Dumnezeu este un Dumnezeu al păcii și al consolării, iar dezolarea nu face parte niciodată din semnele lui Dumnezeu.
În textul evangheliei pe care îl vom auzi astăzi, vom vedeam cum Isus va spune la un moment dat, Această generaţie este o generaţie rea; caută un semn, dar nu i se va da alt semn decât semnul lui Iona.
Iona a fost trimis de Dumnezeu pentru a avertiza oameni din Ninive că urmează să îi pedepsească pentru păcatele lor dacă nu se vor căi. Oameni din Ninive, cu toate că erau păgâni, au răspuns la chemarea lui Iona, avertismentul său că Dumnezeu va distruge cetatea lor dacă nu se vor căi. Ei s-au căit de păcatele lor. Dumnezeu le-a iertat și nu i-a mai pedepsit.
Isus, pe de altă parte, compară predica lui Iona din Ninive cu predica sa din Israel, ba chiar și cu cea din zilele noastre. Oameni din Ninive au fost mai sensibili la chemarea lui Iona la pocăință, decât a făcut-o poporul lui Israel la chemarea lui Isus la pocăință.
Cu alte cuvinte, textul evangheliei de astăzi ne provoacă să ne întrebăm pe noi înșine, cât de sensibili suntem la chemarea lui Isus la pocăință?
