Lc 12,8-12
Textul evangheliei de astăzi ne spune faptul că Domnul așteaptă ca noi să îl recunoaștem înaintea altora, dacă dorim ca și el să ne recunoască înaintea îngerilor în ceruri. Iar o cale bună prin care putem să îl recunoaștem e prin a fi martori ai învățăturilor sale, prin a trăi o viață demnă de vocația noastră creștină. A fi o contradicție vie față de chemarea noastră creștină este echivalent cu a-l nega pe Cristos înaintea celor de lângă noi.
La un moment dat, când marele Mahatma Gandhi, participa la o adunare a bisericilor creștine, acesta a fost acroșat de unul dintre acești conducători. Acesta l-a întrebat care este părerea sa în ceea ce privește învățăturile lui Isus Cristos, și a discipolilor săi, creștinilor și a tuturor celor care nu doresc să se numească pe ei înșiși creștini. Marele Gandhi a răspuns că Față de Isus Cristos și învățăturile sale, am un mare respect și o imensă admirație, însă față de ucenici lui, creștini, simt doar milă și dispreț fiindcă ei predică iubirea și pacea și totuși urăsc și se războiesc unul cu celălalt, ei predică unitatea și fraternitatea dar sunt divizați și dezbinați. Ei predică iertarea și compasiunea dar sunt duri și severi între ei. Sincer vă spun că nu doresc să devin un creștin asemenea lor.
Nu e dureros faptul că noi creștini care ar trebui să îl recunoaștem pe Isus înaintea altora prin a fi martori vii ai vocației noastre creștine suntem cei care am devenit contradicții vii a ceea ce profesăm? Cum așteptăm noi ca Isus să ne recunoască înaintea îngerilor din ceruri?
