Lc 12,8-12
În textul evangheliei de astăzi, Isus ne va spune, oricine va spune vreun cuvânt împotriva Fiului Omului va fi iertat; dar cel care va spune blasfemii împotriva Duhului Sfânt nu va fi iertat (v.10). Ce este oare acest păcat care nu poate fi iertat? Răspunsul, este un pic mai dificil de dat fiindcă în cartea a doua a lui Samuel ni se dă un exemplu de persoană ce este iertată de păcatul lenei, a avariei, adulterului, a scandalului și chiar de crimă (cap.11). Cu toți știm că Duhul Sfânt este un avocat care șoptește mereu inimii noastre, să se întoarcă la Dumnezeu care ne iubește. Prin urmare, păcatul de neiertate de care ne vorbește Isus astăzi, este tocmai această atitudine a noastră în care spunem, Că 
Dumnezeu nu mă poate ierta. Acest păcat grav al disperării prin a spune că Dumnezeu nu ne poate ierta, blochează percepția acestei chemări a Duhului Sfânt de a ne întoarce la Dumnezeu. Acest păcat este o adevărată blasfemie fiindcă neagă însăși ființa lui Dumnezeu, neagă iubirea și milostivirea sa.
Prin urmare, va trebui să acceptăm faptul că Dumnezeu este foarte milostiv. Că este atât de milostiv încât ne arată iubirea sa chiar dacă suntem păcătoși. Ne arată că milostivirea sa este fără margini și mult mai mare decât starea noastră de păcătoși. Astfel, datorită faptului că Dumnezeu este atât de milostiv, scopul călătoriei noastre de credință este Domnul Isus, și căutarea de a fi la fel de milostivi precum este Dumnezeu. După cum noi avem parte de milostivirea lui Dumnezeu, tot la fel și noi va trebui să arătăm această milostivire altora.
