Ex 17,8-13
2Tim 3,14-4,2
Lc 18,1-8
Există mai multe studii și cercetări făcute încă de prin ani 90, de mulți oameni de știință de la unele universități din Statele Unite, asupra efectelor pe care rugăciunea o are asupra sănătății. Rezultatul tuturor acestor cercetări și studii sunt chiar foarte interesante. În mai 1999, o revistă cu numele a, a publicat rezultate unui studiu asupra efectelor rugăciunii. Studiul a fost făcut asupra a 22 000 de oameni pe parcursul a nouă ani. Rezultatul a fost următorul, cei care participau zi de zi la sfânta Liturghie trăiau cu 10% la mult decât cei care nu mergeau deloc. După acea o altă universitate a publicat și ea rezultatul unui studiu făcut asupra a 4 000 de oameni ce aveau vârste de peste 65 de ani. Rezultatul? Cei care se rugau regulat aveau presiunea sângelui mult mai mică decât cei care nu se rugau deloc. Cei care participau la sfintele Liturghii aveau un sistem imunitar mult mai bun. Multe alte studii și cercetări de la aceste universității arată că oameni din spitale care nu au mers niciodată la Biserică au o rată de ședere în spital de trei ori mai mare decât cei care mergeau regulat. Persoanele mai învârstă care niciodată ori rareori participau la slujbele religioase de la Biserică au o rată de a face atac de cord de două ori mai mare față de cei care merg la Biserică. Alte studii din Israel arată că oameni credincioși au o rată de mortalitate cu 40% mai mică din cauza bolilor cardiovasculare și a cancerului. Avem informațiile, rezultatele, secretul e dezvăluit, deci rugăciunile funcționează.
Textul evangheliei de astăzi ne vorbește despre rugăciunea constantă și de rugăciunea neîncetată. De ce a spus Isus oare că trebuie să ne rugăm mereu și fără încetare? Isus știa că rugăciunea este bună pentru noi, însă a trebuit să așteptăm 2000 de ani ca oameni de știință să descopere același lucru pe care Isus îl știa deja, motiv și pentru care a subliniat importanța rugăciunii.
Sunt multe alte motive pentru care Isus a spus să ne rugăm mereu. Uneori când ne rugăm pentru ceva, pentru unele intenții care nu sunt chiar atât de bune. Uneori intențiile noastre din rugăciune sunt egoiste și simt nevoia de purificare, de purificarea prin rugăciune. Adesea auzim oameni bolnavi care au mers în locuri în care au apărut preasfânta noastră Fecioară Maria, precum Lourdes ori Medjucorge, și spun că deși nu au găsit vindecarea fizică ei tot au primit harul acceptării bolii și a situației lor.
Însă problema principală la mulți dintre noi este aceea că ne oprim din a ne ruga în acele momente în care observăm că rugăciunile noastre nu sunt ascultate sau mai rău, când ele au primit deja un răspuns. Spre deosebire de sfânta Monica, ea se rugase mereu pentru convertirea fiului ei sfântul Augustin, atât până la convertirea lui dar mai ales până la moartea ei.
Am dat zilele acestea de povestea sfintei Monica, poveste pe care cu siguranță mulți dintre voi deja o știu, însă pe care tot aș dori să o detaliez din nou, tocmai pentru a ne deschide ochii ori pentru a ne reaminti de faptul că rugăciunea continuă, constantă nu e niciodată inutilă, oricât de lungă ar trebui să fie ea.
Această poveste adevărată spune că sfânta Monica a trăit la Tagaste în Nordul Africii, care astăzi poartă numele de Algeria. Monica și soțul ei Patriciu au avut trei copii, Augustin, Nevigius și Perpetua. Nevigius era deja un fiu bun, pe placul ei, iar Perpetua a devenit o călugăriță iar apoi o abatesă. Însă Augustin era complet diferit. Ca și tânăr acesta s-a lăsa influențat de către cei care își pierdeau viața inutil, de către prieteni săi. Pe când acesta studia la Cartagina, a decis să își facă și o amantă.
Augustin era, după cum am spune noi, atât de ștrengar încât i-a spus la un moment dat mamei sale Monica că nu ar fi nici o problemă pentru el dacă ea ar renunța la credința ei. După aceea Monica a devenit atât de disperată încât a mers la un episcop care o sfătuise să fie răbdătoare. Din acel moment Monica a stat pe cât de aproape i-a fost cu putință de Augustin, și s-a rugat necontenit și a postit.
Pe când Augustin avea vârsta de 29 de ani, acesta s-a mutat la Roma pentru a preda retorica după care s-a mutat în orașul Milano unde primisese un post de retorica. Monica însă s-a mutat și ea la Milano după fiul ei. Augustin adesea îl auzea pe Ambroziu, episcopul orașului Milano, predicând, predică care a și însămânțat semințele credinței în inima lui. Toate rugăciunile mamei lui Monica pentru convertirea lui începuse acum să fie ascultate, după atât de mulți ani în care părea că nimeni nu ascultă nimic. Augustin a început să studieze Noul Testament mai ales pe apostolul Paul. Și totuși, pe cât de aproape era de a fi botezat pe atât de departe era decizia sa de a se lăsa botezat. Sufetul său tânjea, striga și dorea botezul, convertirea însă trupul său tot se încăpățâna și spune Nu! Doamne ajută-mă să fiu cast dar nu încă!, descria sfântul Augustin acest moment. Momentul de cotitură a fost însă acela în care Augustin a citit pasajul din scrisoarea sfântului apostol Paul către Romani, capitolul 13, versetele 13-14, îmbrăcați-vă în Domnul Isus Cristos! Și să nu aveți grija trupului spre a-i face poftele!. Augustin descrisese apoi acest moment, în Confesiunile sale spunând mamei sale că zbuciumul ei a luat sfârșit. Ea a tresăltat de bucurie și a înțeles că Dumnezeu îi dăduse lui Augustin mai mult decât ceruse ea. Augustin a fost botezat de către episcopul Ambroziu de Milano, după care el și mama lui Monica decisese să se întoarcă în Nordul Africii. Însă pe când se aflau în Ostia, un port al Romei, pentru a lua o barcă spre casă, Monica i-a spus lui Augustin Nu mai doresc nimic altceva în această viață…am dorit enorm de mult doar un singur lucru de la această viață…să te văd pe tine creștin…așa că de ce mă mai aflu aici?
La cinci zile după aceasta Monica a fost cuprinsă de febră și a intrat în comă murind la nouă zile după aceea. Augustin a dedicat multe pagini în Confesiunile sale, mamei sale enumerând tot ceea ce îi datorează ei. Augustin a devenit apoi preot la vârsta de 36 de ani, și episcop la vârsta de 41 de ani, fiind episcop de Hippona, din Nordul Africii, timp de 35 de ani. Un exemplu al influenței pe care sfântul Augustin a avut-o în Biserică este acela că în Catehismul Bisericii Catolice sunt mai multe citate din Augustin decât din oricare autor creștin. Și toate acestea se datorează rugăciunii constante a mamei lui, a sfintei Monica.
Nu e ușor să te rogi fără încetare. De fapt nu e ușor să te rogi deloc. Când ne aflăm în astfel de situații, va trebui să încercăm un al tip de rugăciune, rugăciune bazată pe cinci aspecte principale, pe adorație, căință, recunoștință, rugăminte și tăcere.
De asemenea un mare predicator pe nume Jerry Orbos, predicator verbit, a dat o formă mai elaborată a aceste rugăciunii, pe care ar trebui să o rostim ori de câte ori primim sfânta Împărtășanie sau în timpul tuturor acelor momente din timpul zilei în care venim în Biserică pentru a-l vizita pe Isus, prezent în preasfântul sacrament. Acest predicator ne recomandă următoarea rugăciune,
Adoră-l pe Domnul care e în inima ta. Acceptă-l cu bucurie.
Ascultă-l pe Domnul care este în inima ta. Ce îți spune el în tăcerea inimii tale?
Mulțumește-i Domnului pentru bunătatea și iubirea sa, pentru iertarea și răbdarea, ba chiar pentru încercările și problemele tale.
Cere-i Domnului tot ceea ce ai nevoie. Dar nu cere doar pentru tine ci și pentru toți ceilalți.
Găsește-ți plăcerea și bucuria în Domnul, indiferent de ceea ce treci. Fi bucuros, fi plin de speranță fiindcă Isus este în inima ta și fiindcă el va fi cu tine mereu.
Rugăciunea este importantă fiindcă de unii singuri nu vom putea realiza nimic. Avem nevoie de Dumnezeu. Nimic nu este imposibil cu Dumnezeu. Însă va găsi Dumnezeu credință în noi? Amin
