Ex 17,8-13
2Tim 3,14-4,2
Lc 18,1-8
Un pilot de avion și-a anunțat la un moment dat în timpul zborului, pasageri că două din motoarele avionului au luat foc. De la înălțimea de 11 000 de metri altitudine la care se aflau, acesta a început să coboare brusc. Cu toți, în afara de preot, au mers în coada avionului devenind totodată extrem de isterici. O femeie bătrână s-a ridicat și a propus celorlalți, Haideți cu toți să începem să ne rugăm novena la sfânta Rita, patroana lucrurilor imposibile și să implorăm să mijlocească ca acest avion să poată zbura fără motoare.
Auzind sugestia, cu toți au făcut după cum spusese acea femeie bătrână și s-au așezat în genunchi în timp ce aceasta recita tare rugăciunile la sfânta Rita. Însă nu a avut loc nici un miracol. Mulți au sugerat să se roage la sfântul Iuda, sfântul cazurilor disperate pentru a implora mijlocirea sa. Însă tot nu a avut loc nici un miracol. Avionul ajunsese la 9 000 apoi la 1 000. Când și-au epuizat toate rugăciunile, pasageri au observat că preotul stătea calm pe de o parte ca și cum nimic nu se întâmpla. Așa că s-au dus și au început să îl implore să îi învețe o rugăciune care ar putea aduce un miracol situației lor disperate.
Preotul s-a ridicat și a mers în mijlocul lor. Pasageri s-au uitat la el cu respirația oprită și într-o tăcere de așteptare. După ce le-a spus să își închidă ochii, i-a pus pe toți să repete. O Dumnezeul meu, îmi pare nespus de rău pentru că te-am supărat. Îmi detest toate păcatele fiindcă prin ele am pierdut cerul…
Mesajul parabolei din textul evangheliei de astăzi este unul destul de clar, că mereu trebuie să ne rugăm cu perseverență și cu determinare, după cum ne-a învățat și Domnul nostru însuși prin propriul său exemplu. Știm aceasta fiindcă după cum spusese și cu ceva timp în urmă sfântul evanghelist Luca, e bine că el ne spune care e ideea încă dinainte de a ne da toate detaliile. Dacă nu ne pierdem inimile, rugăciunile noastre trebuie să devină asemenea respirației, adică va trebui să ne rugăm mereu. Isus ne învață prin parabole cum să ne rugăm repede, cu umilință și fără încetare. Și putem citi asta încă din primul verset din textul evangheliei de astăzi, unde aflăm că Isus le-a spus discipolilor săi o parabolă referitor la datoria de a se ruga întotdeauna și de a nu se descuraja. Evident e faptul că Isus cunoștea faptul că discipoli lui vor fi ispitiți la un moment dat să cadă în obișnuință în rugăciunile lor sau de a le neglija complet, motiv pentru care a li dorit să îi motiveze să reziste acestor tentații.
Dacă vrei să te rogi mereu și bine, după cum sugerase și un preot, va trebui să o faci în felul următor, Mai întâi laudă și mulțumește iar apoi cere. Rugăciunea care începe cu o cerere este de obicei o rugăciune superficială. De exemplu, când oferi rugăciunile tale și îi ceri lucruri lui Dumnezeu, roagă-te mai întâi pentru ceilalți și apoi roagă-te și pentru tine însuți. Cu toții știm deja ce dorește Cristos ca noi să facem, iar asta fiindcă în rugăciunea Tatăl Nostru, noi niciodată nu folosim pronumele Eu, ci mereu folosim pronumele noi sau a noastră.
Dacă vrei să te rogi mereu și bine, atunci roagă-te unei persoane. Nu ne rugăm unei forțe, sau unei puteri impersonale ce plutește în aer, în cosmos sau în oricare altă parte. New Ager-ii fac asta. Noi ne rugăm unui Dumnezeu personal care ne iubește exact așa cum suntem, dar care ne iubește prea mult ca să ne lase așa cum suntem, după cum spunea Scott Hahn. În această privință, ne-ar putea ajuta enorm și imagina lui Isus în fața noastră, mai ales când ne rugăm în prezența preasfântului Sacrament. Iar asta fiindcă ori de câte ori ne rugăm în prezența preasfântului Sacrament, Isus se află chiar acolo înaintea noastră.
Priviți și o altă sugestie. Dacă vrei să te rogi mereu și bine, atunci va trebui să ne concentrăm asupra calității și nu a cantității. Când eram mic, îmi amintesc că un preot din parohia mea, a spus la un moment dat că e mai bine să spunem un singur Tatăl Nostru încet și cu adevărată devoțiune decât să spunem sute și repede. Calitatea este mai importantă decât cantitatea.
Apoi, urmează numărul trei, fiți atenți și la ceea ce spuneți. Nu vă rugați asemenea unui papagal, ci rugați-vă asemenea unui profet. Papagali rostesc cuvinte fără să le gândească, profeți reflectă asupra a ceea ce spun.
Însă a nu spune prea multe și a te ruga bine presupune mai întâi practica ascultării. Ascultare care de fapt e extrem de dificilă însă care merită din plin efortul. Iată o cale extrem de bună prin care putem începe această practică. Înainte de sfânta Liturghie, citiți încet pasajul din sfântă Scriptură a acelei zile, căutați un cuvânt sau o frază care vă atinge sau va marcat atât inima cât și sufletul. Apoi petrece un anumit timp cântărind cuvintele sau fraza și pentru a cere Domnului ajutorul de a vedea cum se poate aplica aceasta la viața ta. În timp vei fi surprins cât de multe ideii vor începe să îți treacă prin mintea ta. Aceasta este una din modalitățile de al asculta pe Dumnezeu. Desigur, pentru a putea face aceasta, va trebui mai întâi să vii în Biserică puțin mai devreme decât de începutul sfintei Liturghii.
O altă sugestie. Nu judeca efectivitatea rugăciunii proprii prin modul în care te simți. Gândiți-vă la prima lectură de la această sfântă Liturghie unde am putut citi că Moise a stat ore în șir în rugăciune cu mâinile ridicate în aer, în timp ce Iosue și Israeliți se luptau cu amaleciți. După un timp, acesta obosise enorm de mult. De fapt, el era atât de obosit încât Aaron și Hur au început să îi susțină ei mâniile pentru a putea câștiga bătălia. Însă această rugăciune a fost una extrem de eficientă, în ciuda a ceea ce simțea el.
Însă iată un al aspect crucial al unei rugăciuni bune. Niciodată să nu crezi că îl poți schimba pe Dumnezeu când te rogi, fiindcă nu se va întâmpla niciodată, ci tu vei deveni și mai frustrat. Rugăciunea nu îl schimbă pe Dumnezeu, ci ne va schimba pe noi dacă îi permitem. Ne deschide multe binecuvântări pe care Domnul deja dorește să ni le dăruiască.
Și într-un final, dacă întâmpini probleme în punerea în practică a unor sau a tuturor acestor sugestii pe care tocmai le-am menționat, important e să nu renunți niciodată. Până și eu am avut probleme uneori, am avut momente în care am dorit să renunț la unele din ele sau chiar la toate, și încă mai am și tot voi mai avea. Însă în acele momente stau și mă întreb, de ce doresc să renunț? Premiul, până și de partea asta a mormântului merită din plin tot efortul. De aceea, după cum spunea și un alt preot, Roagă-te, roagă-te, roagă-te!. Amin
