Înţ 11,22-12,2
2Tes 1,11-2,2
Lc 19,1-10
Benjamin Franklin, vestitul inventator, s-a întâlnit într-o bună zi cu o femeie ce își urma fiul ei mic. Aceasta l-a întrebat pe inventator, De ce bogați acestei lumi aduc atâta nefericire? El nu i-a răspuns. Ci a luat un măr din coș și i l-a dat băiatului. Micuțul băiețel era extrem de fericit acum și a mâncat mărul imediat. Franklin ia dat un alt măr, și încă unul până când ambele mâini ale băiatului țineau trei mere. Din moment ce nu avea cum să le țină pe toate, într-un final unul dintre acestea a căzut iar băiatul a început să plângă. Franklin i-a spus apoi mamei, Ai văzut? Când băiatul avea doar două mere, pe care le putea duce cu ușurință, acesta era fericit. Însă privește, când avea cu una în plus, încât a și scăpat-o pe jos, el a devenit trist și a început să plângă. Tot așa e și cu averea….
Zaheu era un om bogat însă era singur. Avea tot ceea ce dorea însă nu era fericit. Se afla deja în vârful meseriei lui însă era disprețuit de toți concetățeni lui.
Părinți lui Zaheu l-au numit Zaheu, iar numele la evrei avea o semnificație ce corespundea cu personalitatea acelei persoane. După cum și noi dăm nume copiilor noștri, de exemplu Gabriel omul lui Dumnezeu, sau Dominic care aparține Domnului, Irina care înseamnă pace, Ana, care înseamnă har. Tot la fel și numele de Zaheu care înseamnă drept sau curat. Și totuși, când oameni din Ierihon au auzit numele Zaheu, ei nu s-au gândit la un om drept sau la un bărbat curat ci la un om detestabil și la un om neonest. Iar asta fiindcă vameși erau disprețuiți și tratați ca cei respinși și excomunicați din comunitate. Motivul îl știm deja cu toți, fiindcă au acumulat averi mari pe spatele celorlalți. Zaheu era șeful vameșilor ceea ce făcea ca el să fie și mai urât de către toți. Ce era peste ori sub reprezenta partea sa din ceea ce se trimitea statului, bani care erau sustrași de la cei săraci, bani ce intrau în buzunarul lui. Șansa ca Zaheu să intre în Împărăția lui Dumnezeu era una extrem de mică. Nici un evreu care se respecta pe sine nu avea să îi susțină cererea sa. Până și Isus Cristos a scos în evidență faptul că unei astfel de persoane îi va fi extrem de dificil să intre în Împărăție. Tânărul om bogat, care de fapt dusese o viață extrem de curată, nu era dispus, liber să îl urmeze. Cu atât mai mult în cazul lui Zaheu care își vânduse sufletul banilor.
Și totuși, Isus în textul evangheliei de astăzi îl scoate în evidență pe Zaheu prin onoarea de a sta în casa lui. Isus i-a spus lui Zaheu, Zaheu, coboară în grabă, pentru că astăzi trebuie să rămân în casa ta!” (v. 5). Imaginați-vă că Isus v-ar spune vouă aceasta, Trebuie să stau în casa ta astăzi. Cum am reacționa noi la o astfel de invitație? Am fi entuziasmați sau ne-am simți rușinați? Ar fi casa noastră pregătită? Tu ai fi pregătit pentru al primi pe Isus în casa ta?
De ce Isus l-a scos în evidență pe Zaheu? Fiindcă Zaheu avea nevoie de iubirea și iertarea milostivă a lui Dumnezeu iar în întâlnirea sa cu Isus acesta a găsit mult mai mult decât și-ar fi putut imagina vreodată. El a dat dovadă de o căință profundă prin a decide să dăruiască jumătate din bunuri celor săraci și să folosească cealaltă jumătate pentru a face reparație pentru fraudă. Acest fapt ne arată cât de radicală era convertirea sa din moment ce includea și compensația, restituirea. Asemenea sacramentului reconcilierii, după ce ne mărturisim păcatele preotului, preotul ne dă unele sfaturi de a restitui ceea ce am luat de la alți, de a restaura demnitatea persoanelor cărora am distrus-o și multe altele asemenea. Apoi dă pocăința, acele sarcini prin care să restaurăm ceea ce am distrus.
Și nu doar atât, iar asta fiindcă noi mai avem și un alt motiv pentru care Isus l-a evidențiat pe Zaheu. Zaheu mereu privea în jos, însă acum el e invitat să privească în sus. De ce oare? Fiindcă în întreaga sa viață, Zaheu mereu privea numai în jos la bani și la afaceri. Atenția sa era asupra profitului și a plăcerilor lumești. Însă acum a fost rugat să se ridice și să privească la imensa iubire și iertare a lui Dumnezeu dar mai ales la imensa oportunitate de a se schimba pe sine însuși în mai bine. Când se afla în vârful acelui copac de sicomor, Isus i-a cerut să coboare. Asta înseamnă că noi nu trebuie mereu să fim în top, în vârf pentru a simți cerul ci să rămânem jos și să continuăm să realizăm misiunea pe care Isus ne-a dat-o. Iar asta fiindcă sunt oameni care stau deoparte de Isus. Ba mai rău se mai și numesc pe ei înșiși creștini însă nu se implică sub nici o formă. Stau sus în copac și observă tot ceea ce se întâmplă în Biserică. Sunt liberi în comentariile lor, generoși cu recomandările lor și mereu pregătiți cu un sfat, însă mereu stau la o distanță sigură, privind în jos din locul lor de refugiu. Pentru a răspunde chemării lui Isus va trebui mai întâi să și coborâm jos din postul nostru de observatori. Nu putem fi spectatori, ci va trebui să ne alăturăm comunității și să participăm la activitățile ei. Va trebui să îl lăsăm pe Isus să intre în sanctuarul interior al vieții noastre personale.
În ceea ce privea repararea ori restituirea, legea lui Moise spunea că Când un bărbat sau o femeie comit vreun păcat [pe care-l fac] oamenii, devenind infideli faţă de Domnul, aceia sunt vinovați. Să-şi mărturisească păcatele şi să dea înapoi în întregime suma pentru vinovăția sa, adăugând a cincea parte; să o dea aceluia faţă de care s-a făcut vinovat! (Num 5, 5-7). Din moment ce lui Zaheu i se cerea să înapoieze 20% din suma totală pe care o sustrăgea de la acea persoană, acesta se angajase să restituie 300 % din totalul sumei.
Noul Catehism al Bisericii Catolice la numărul 1459 spune că Multe păcate provoacă suferință aproapelui. Trebuie să facem tot posibilul ca să le îndreptăm (de exemplu, să înapoiem lucrurile furate, să restabilim reputația celui pe care l-am calomniat, să compensăm rănile pricinuite)…. Ridicat din păcat, păcătosul trebuie să-și redobândească deplina sănătate spirituală. Așadar, pentru a-și îndrepta greșelile, el are ceva mai mult de făcut: trebuie să „îndestuleze” cum se cuvine, „să ispășească” păcatele proprii. Asta e ceea ce a reușit să facă Zaheu, ca jumătate din bunurile sale să fie date săracilor iar jumătate să fie ca compensație pentru frauda comisă. Unii ar putea spune că Zaheu și-a pierdut averea însă și-a găsit onoare. El și-a pierdut bunurile însă a găsit fericirea. El și-a pierdut confortul însă și-a găsit demnitatea. Tocmai această demnitate de copii ai lui Dumnezeu e cea care a fost salvată de Cristos, cea care l-a ajutat să își găsească destinul.
În încheiere vă invit să ne rugăm pentru toți cei care nu au în casele lor prezența veșnică a lui Dumnezeu. Să îl rugăm pe Domnul să ajungă și la aceste suflete ca și ele să se facă părtași de planul mântuirii universale a lui Dumnezeu. Amin
