In 17, 20-26
Astăzi celebrăm un sfânt care a muncit întreaga viață pentru unitatea Bisericii, murind ca și martir pentru unitatea Bisericii ortodoxe cu cea a Romei.
Sfântul Iosafat s-a născut într-o familie ortodoxă prin anii 1580, iar ca și adult s-a alăturat Bisericii din est care revenise la completa comuniune cu Biserica Romano-Catolică. A devenit un călugăr al sfântului Basil iar după alți câțiva ani a fost consacrat ca arhiepiscop. Iar ca arhiepiscop provocările lui au fost multe.
Rugăciunea de la această sfântă Liturghie scoate în evidență marele sacrificiu pe care sfântul Iosafat l-a făcut pentru unitatea Bisericii. În rugăciunea zilei vom auzi, Te rugăm, Doamne, să însuflețești pururi Biserica ta cu Duhul care, umplând inima sfântului episcop Iosafat, l-a făcut să-și dea viața pentru turma ce i-a fost încredințată. În Biserică găsim o minunată diversitate, multe persoane cu tradiții bogate și cu moșteniri liturgice ce îmbogățesc Biserica, dar și multe daruri ce edifică și mai mult Biserica.
Însă diferențele noastre culturale și politice nu trebuie niciodată să devină o sursă de diviziune. În diversitatea noastră suntem chemați să ne mărturisim credința în Domnul, în sfânta Biserică Catolică și apostolică fondată de Cristos.
În noapte dinaintea morții sale, Isus s-a rugat ca toți să fim una, ca lumea să creadă. Unitatea noastră ca și Biserică înseamnă a arăta lumii că Isus a fost cu adevărat trimis de Tatăl pentru a ne mântui de păcate.
Sfântul Iosafat a muncit pentru unitate, de aceea și noi suntem chemați să muncim pentru unitatea creștină, ca rănile păcatului și a diviziunii să fie vindecate de Dumnezeu.
