Lc 17,26-37
Odată un om tânăr s-a apropiat de directorul său spiritual și l-a întrebat, Părinte, doresc să îmi ofer, ultima zi din viață complet lui Dumnezeu. Ce mă sfătuiți să fac?
Părintele i-a răspuns, Continuă, oferă întreaga ta ultima zi lui Dumnezeu. Fiindcă e un lucru minunat.
Tânărul i-a spus, Însă cum să fac aceasta Părinte? Nu știu când va fi acea zi.
Iar părintele i-a spus, Simplu, oferă fiecare zi din viața ta lui Dumnezeu. Iar astfel vei fi sigur că vei oferi ultima zi din viața ta total lui Dumnezeu.
O problemă de viață și de moarte. În zilele lui Noe, ca și în zilele lui Lot, oameni au fost prinși nepregătiți, fiind complet distruși. Cei din zilele lui Noe de către potop, iar cei din zilele lui Lot de foc și pucioasă. De ce au fost ei atât de nepregătiți? Ce făceau ei atunci? Ei mâncau, beau, cumpărau și vindeau, plantau și construiau și se căsătoreau. Pe scurt, ei pur și simplu trăiau. Da, trăiau. Și nu credeau că se vor întâlni cu moartea chiar în acea zi.
Dacă stăm puțin ne vom da seama că de ce să ne gândim la ziua de mâine, dacă ziua de mâine nu e a noastră să o dăm? De acea va trebui să fim realiști. Va trebui să fim realiști la faptul că cei care au murit nepregătiți, indiferent că erau cei din timpul lui Noe ori oricare alt timp, ar putea fi aceste persoane care au considerat ideea de moarte ca fiind una morbidă. Un tânăr care ar trebui să se gândească mai mult la pregătirea pentru viață decât la cea pentru moarte, transmite următorul mesaj celorlalți, cât de ciudat e faptul că oameni pot fi atât de preocupați de o viață pe care nu o pot ține, și neglijează ideea de veșnicie de care nu avem cum să fugim.
