Lc 17,26-37
Ziua Fiului Omului
Din acest text evanghelic putem și trebuie să învățăm trei lucruri despre viața veșnică și despre sfârșitul timpului:
Primul e acela că lumea va ajunge cu desăvârșire la un final. Prin urmare, toate creaturile ar trebui să ne ajute să ne înălțăm mințile și inimile la Domnul. Lumea întreagă este creația lui Dumnezeu și are un rol de jucat în acest plan veșnic al său. De aceea Biserica ne invită să privim lucrurile așa cum sunt ele cu adevărat adică lucrări frumoase ale lui Dumnezeu însă trecătoare.
Al doilea e acela că într-o zi Cristos va veni din nou pentru a ne chema să fim cu Tatăl și cu toți sfinți din ceruri. Timpul care ni s-a oferit este unul scurt iar noi nu avem nici un control asupra a cât de mult timp primim. Acesta este motivul pentru care Cristos ne reamintește că viețile noastre au un scop și un sens. Da, ele ne pot ajuta, însă nu lumea, societatea, cei dragi sau chiar noi înșine vom determina care este sensul vieții noastre și cursul vieții pe care trebuie să îl urmăm. El este cel care decide calea cea bună și tot el e cel care îi va lua pe cei care vor călca pe ea în împărăția sa pentru a se bucura de fericirea veșnică. Cei care nu vor umbla pe calea sa vor fi alungați pentru totdeauna din prezența sa.
Al treilea e acela că calea spre cer este calea iubirii. Isus ne-a spus în textul evangheliei de astăzi că Dacă cineva va căuta să-și salveze viața, o va pierde; iar dacă cineva o va pierde, o va păstra (v.33). Aceste cuvinte sunt ca un compas ce ne îndreaptă spre viața veșnică. Există doar o singură cale în care putem să ne trăim viețile iar aceea e prin iubire. Iubirea se oferă-pe-sine pentru ca ceilalți să poată fi fericiți. Aceasta este caritatea lui Cristos, o virtute teologică pe care o primim la botez. Va trebui să trăim după cum a trăit și Cristos, adică, ca unul care nu a venit pentru a fi slujit ci ca să slujească.
În încheiere vă invit să reflectăm asupra următorului text intitulat Învățând de la viață scris de Dona Eick:
Am învățat că a fi bun este mai important decât să ai dreptate.
Am învățat că nu ar trebui să spui nu niciodată unui dar primit de la un copil.
Am învățat că mereu mă pot ruga pentru cineva când nu am puterea să îl ajut în oricare alt mod.
Am învățat că indiferent de cât de serios îți cere viața să fii, cu toți au nevoie de un prieten cu care să se poarte nasol.
Am învățat că uneori de tot ceea ce are nevoie o persoană este o mână pe care să o țină și o inimă care să o înțeleagă.
Am învățat că viața e asemenea unui sul de hârtie igienică. Cu cât te apropii mai mult de final, cu atât mai repede se duce.
Am învățat că trebuie să fim fericiți că Dumnezeu nu ne dă tot ceea ce îi cerem.
Am învățat că bani nu cumpăra clasa.
Am învățat că acele evenimente zilnice mărunte sunt cele care fac viața să fie una spectaculoasă.
Am învățat că sub carapacea fiecărei persoane se află cineva care dorește să fie apreciat și iubit.
Am învățat că Domnul nu a făcut toate într-o singură zi. Așa că de ce cred că eu pot?
Am învățat că atunci când dorești să te împaci cu cineva nu faci nimic altceva decât să îi permiți să te rănească în continuare.
Am învățat că iubirea și nu timpul vindecă rănile.
Am învățat că atunci când te ancorezi de amărăciune, bunătatea ancorează în altă parte.
Am învățat că un zâmbet este un mod costisitor de îmbunătățire a aspectului tău.
Am învățat că nu pot alege cum mă simt, dar pot alege ce să fac în privința asta.
Am învățat că e mai bine să oferi un sfat în doar două ocazii, când ți se cere și când e o situație de viață și de moarte. Amin
