Lc 19,1-10
În zilele noastre, primirea de emailuri ori sms-uri care să ne spună că am câștigat un premiu extrem de mare, a devenit un lucru extrem de normal. Surpriza însă se transformă repede în dezamăgire în momentul în care realizăm că nu e nimic adevărat, că e doar o metodă de înșelătorie, care nu face nimic altceva decât să transforme norocul în ghinion pur.
Experiența lui Zaheu de astăzi însă este un pic diferită. El dorea doar să îl vadă pe Isus, iar faptul că ar putea fi atât de norocos încât să vadă o frântură din acel om care săvârșea minuni ieșea complet din discuție. Premiul său însă a fost cu mult peste așteptările sale. Și vom auzi că Astăzi s-a făcut mântuire pentru această casă, întrucât şi el este fiul lui Abraham. Pentru că Fiul Omului a venit să caute şi să mântuiască ceea ce era pierdut”.
Însă ce a făcut ca Zaheu să obțină această binecuvântare instantă și specială a lui Isus? Un lucru e clar că nu au fost bogățiile sale câștigate prin metode necinstite ca și vameș. Ci a fost mai degrabă dorința sinceră de al vedea pe Isus. Vederea lui Isus în acest caz nu consta doar în al vedea pe Isus, cum arată el ci o dorință arzătoare și adevărată de a reveni pe calea cea dreaptă. Cățărarea în sicomor era o expresie a acelei dorințe de vindecare, dorință care a ignorat rușinea de care avea parte pentru acea reacție a sa de a se cățăra în copac. Prin suportarea acestor bătăi de joc din partea celorlalți locuitori, Zaheu a declarat practic dorința sa de a repara calea păcătoasă pe care se afla, de a repara dauna făcută celor de la care a stors atâția bani. Cu alte cuvinte, adevărata convertire mereu e însoțită de către fapte corespunzătoare.
